Planeta se scufundă!

Mai zilele trecute alergam să-mi consum eficient timpul alocat pauzei de masă. Peste stradă, la celălalt semafor, două braţe se agitau în aer. Da, persoana mă cunoaştea. Era un fost coleg aflat într-o pauză dată de viaţă. Îşi caută de lucru…presat de creditele la bănci care tind să devină restante...

Din ce-mi spune, realizez că piaţa forţei de muncă este teribil de sufocată. Au murit vremurile în care se ruga angajatorul să îi faci un bine şi să îi umpli postul din schemă, că te va dota cu maşină de servici, cu telefon mobil fără limită la convorbiri şi chiar şi cu un laptop, că tot am primit o sponsorizare. 

Pe domeniul la care se pricepe el, relaţiile cu publicul, sunt puţine şanse. Cei care stau în aşteptare sunt mult mai numeroşi, depăşind probabil toţi spectatorii unui Campionat mondial de fotbal. Aşa că, a încercat să facă altceva. A găsit un ziar on-line care publică necrologuri. E nou principiul la noi, nu şi în SUA, de ex, dar modelele sunt mult mai bune atunci când  sunt importate, decât dacă sunt create, pentru că este mai uşor, mult mai uşor, să aplici principiul copy&paste. 

Persoana în cauză ar fi trebuit să alerge pe la înmormântări, sau să-şi facă o relaţie „pe la popi“, ca să-i convingă pe urmaşii celor decedaţi ca să publice un necrolog pentru cei trecuţi la cele veşnice. Pentru o lună de postare a unui anunţ online se plăteşte 10 EUR, iar pentru un an 30 EUR. Alergătorului îi revenea din toată afacerea un mizilic de 30 %. Cu cât convinge mai mulţi oameni, cu atât îi merge mai bine… Dar vorba lui, cine mai aruncă în România cu bani de anunţuri electronice pentru răposaţi, că  suntem în criză, iar planeta se scufundă!

Până la urmă, principiul necrologurilor on-line va avea puţini amatori. Din punct de vedere religios suntem un popor tradiţional. Uitaţi-vă la crucea din imagine. Eu am văzut-o acoperită destul de bine de zăpadă, având o candelă pusă în firida centrală. Iniţial am ignorat-o, gândindu-mă că este o banală cruce în curtea unei biserici. Dar, s-a mai întâmplat să trec prin locul respectiv  după ce zăpada nu a mai rezistat vremii. Crucea se află la baza unei plăci tombale, inscripţionată cu caractere chirilice, fiind datată 1832. Până la urmă, valorează mult mai mult ca după 178 de ani de la trecerea în eternitate a cuiva să-şi mai aducă cineva aminte şi să aprindă o candelă (ca la crucea ocrotită de zăpadă), în comparaţie cu efemerul anunţ on-line de o lună sau de un an de zile, în funcţie de punga boierului...
Revenind la omul care îşi caută de lucru, un om cu o experienţă extraordinară în domeniul său de activitate, nu am putut  să-i spun decât că viaţa îl iubeşte şi că are încredere în el, cu condiţia  ca el să meargă înainte...