Vinerea...blondă

Stă la biroul lui din lemn masiv de stejar lăcuit şi se uită la mine cu ochii lui de un albastru nedefinit.

Zâmbeşte, uşor, şi-mi zice: Măi băiatule! Ce e, mă, de capul tău? De regulă, la o asemenea abordare, dacă nu aş cunoaşte persoana aş da un răpuns care ar face pe oricine să muşte din biroul de stejar. Dar nu este cazul lui. El este cu 20 de ani mai în vârstă decât mine, iar când mă uit la părul lui cărunt, tuns scurt, realizez că nu se cade. Aş putea să trec şi peste aspectul ăsta, aşa cum a trecut americanul ăla peste Teo Peter, dar mai este un ceva care mă reţine. Când el se ridică în picioare am senzaţia că mă uit la un urs grizzly care stă în două labe, iar palmele îi seamănă cu cele ale lipovenilor din Deltă...Da, şi dacă am timp, stăm la poveşti. Din alea serioase, cu tancuri, avioane şi marinari văzuţi prin filme. Îi place...

Dacă nu am timp, îl expediez scurt, deşi nu-i place: Luaţi Dvs o coală A4, scrieţi-vă toate necazurile pe ea, iar pe urmă vin eu să pun o picătură de speranţă, ca să nu  vă mai doară sufletul. Idea cu coala e utopică. Acum lumea s-a modernizat...doar se butoanează la taste...Dar când vrei să enervezi pe cineva îl pui să facă lucruri utopice...

Timpul a mai trecut o idee peste noi. Din cauză că planeta se scufundă, ochii lui albaştri stau acasă, deşi nu-i place lucrul ăsta...Dar, în viaţă trebuie să facem, uneori, şi ce nu ne place...

Ei, acum să revenim la subiectul nostru. Nu există o vinere blondă, dar există în schimb vineri negre. Nu pentru toată lumea, ci doar pentru cei care vor. Întâmplarea a făcut să văd, azi, într-o vinere aşa zisă neagră, o blondă şi să fac un joc de cuvinte...Dacă aş fi văzut persoana pe stradă şi mă punea cineva să pariez că femeia este o credincioasă ferventă, aş fi pierdut, spunând ce zicea şi băiatul cu ochii albaştri: O fi ceva de capul ei?. Era suficient să mă uit la haina pe care o poartă şi să decretez că blănurile nu sunt sinonime cu religia...

Cineva care a văzut imaginea a întrebat cum de m-am dus aşa de aprope de doamna blondă...Ei şi, glumele fiind permise, am zis că am mers aşa discret lângă dumneaei şi am tras-o uşor de mânecă, întrebând: Ştiţi, pot să vă fac şi eu o fotografie? Iar ea, cu ochii închişi şi punând stop la rugăciunea pe care o bolborosea, a răspuns: Da, dar să fie un gros-plan, că bărbată-mio ştie că sunt la cosmetică...

Problema este că persoana care a întrebat nu s-a prins de glumă şi a constatat sec: Să deranjezi femei serioase în timpul unei slujbe!  Asta e culmea tupeului! 

Deh, tupeu de vinere neagră...sau blondă...sau...

Pe curând!