Alo! Nu-i voie, că eu sunt organu!

Mai zilele trecute am observat un ditamai copacul căzut pe spaţiul verde.
Aşa că, dacă tot era dimineaţă şi trebuia să fac ceva ca să mă trezesc, am intrat în zăpadă să fac click.
Între timp a venit un nene, supărat, care m-a somat să nu mai filmez: Alo! Nu-i voie, că eu sunt organu!
Nea caisă nu a auzit că se poate sta pe spaţiul verde, din cauză că mie nu mi-a comunicat primaru! (Ce băieţi buni, primarii ăştia. Ca să facă reducerile de personal planificate şi-au trecut în fişa postului şi atribuţii de consilieri juridici...).
Eu nu am vrut să renunţ la spaţiul verde (în fapt, un teren acoperit de zăpadă), iar el o ţinea cu organul lui, până când i-a venit în minte să mă legitimeze...
Haios moment, în fapt...un tâmpit care habar nu avea de proceduri...
Până la urmă a renunţat la legitimare...
Ideea era că primise dispoziţii să nu-i filmeze nimeni copacul căzut până când nu se curăţa spaţiul verde...
A doua zi, copacul  dispărure.
Pe locul accidentului au rămas două trunchiuri tăiate la drujbă.
Organul nu mai era...
Dormea în baraca din plastic...
...şi ca să nu fie văzut îşi pusese coli albe, de format A 3, în geamuri.
Pentru cele două trunchiuri nu mai primise dispoziţii...
...iar somnul organului, fiind pe bani de la buget, era mai dulce decât mierea.