Când eram puşti se putea suna de la un telefon public cu 25 de bani...
Pe urmă s-au mai schimbat principiile: se folosea una fisă de un leu pentru oraş şi o fisă de 3 lei pentru interurban...
După vârtejul din 89 s-au introdus telefoane publice cu cartelă în locul celor cu fise, ca să nu mai fure unii cutiile cu bani (rău au făcut cei de la Romtelecom că nu le-au lăsat, că acum cetăţenii s-au repliat şi fug cu bancomatele în spate...).
Vedeţi cât de frumos zâmbeşte doamna de la telefon? Este o nostalgică a telefoanelor cu fise de 25 de bani...
Eu aşa cred...
Dacă vreţi să ştiţi la cine zâmbeşte...e simplu...sunteţi la un clik distanţă...
PS: mulţi se vor gândi ce înseamnă Marana...este un joc de cuvinte născut dintr-o întâmplare...fericită.
Eu cred ca e pacat ca au scos telefoanele cu fise, am vazut in Spania astfel de telefoane si tin sa spun ca sunt mult mai practice...
RăspundețiȘtergereI-ati facut un portret foarte reusit , asa o vad si eu pe Marana , asa este ea in realitate
RăspundețiȘtergereeste prietenul pe care poti sa-l suni tarziu in noapte si-ti va spune ca nu dormea sau sa-l trezesti in zori si sa te primeasca razad cu ,,buna dmineata``
dar ca sa nu influentam opinia sufletelor fotografilor,
primiti custura si feliati :
www.usefilm.com/photographer/386250.html
@Bogdan: nu cobi, că nu am buzunare pentru metale...:)
RăspundețiȘtergere@Danca Danela: da, iar după ce se vor uita...îşi vor face update la blog-uri...
Nostalgie, dulce melodie ...!
RăspundețiȘtergeree dulcica si haioasa...:)
RăspundețiȘtergerecurios cum si oana a facut aceeasi fotografie...:)
e prima oara cand aud de numele marana...:)e special
Interesantă fotografie şi continuarea pe alt blog e o idee originală. Felicitări.
RăspundețiȘtergere