Ieri m-am uitat la nişte imagini cu tancuri şi alte cele, făcute în decembrie 1989...Paşnice...Calme...Pace generală. Parcă era o pauză de filmare la unul dintre filmele de război ale regizorului Sergiu Nicolaescu.
Problema este că, după 20 de ani, ne place să ne uităm la imaginile frumoase şi liniştite cu ceea ce înseamnă decembrie 1989, fugind de lucruile care au îndurerat suflete şi au marcat negativ cartea de vizită a noastră, ca popor.
Se tot vorbeşte de terorişti...Se tot vorbeşte că s-a tras. Da, aşa o fi fost... Dar, adevărul nu va fi cunoscut decât la 100 de ani de la moareta celor care au fost implicaţi în evenimente, că aşa e legea pe aici, mai pe la noi...Deci, nu avem nicio şansă în acest secol...
Azi am revăzut o imagine care m-a cutremurat.... Nu am mai văzut aşa ceva din Al doilea război mondial, când oameni carbonaizaţi fumegau prin iarna de la Stalingrad...
Aşa că, să arătăm şi partea dureroasă a ceea ce a fost...
Corpul carbonizat îi aparţine unui militar U.S.L.A., aflat în faţa Centrului de Calcul al Ministerului Apărării Naţionale.
Ştiţi cum e tradiţia pe la noi, pe la români...Când sufletul unui om se ridică la ceruri, i se aprinde o lumânare, ca să nu rătăcească drumul şi să nu ajungă cumva...în infernul lui Hades (sună mai frumos decât iadul...). Dar, observaţi cum schimbă evenimentele mentalitatea oamenilor? De data asta, în balanţă a atârnat mai greu ideea că ăsta e terorist, decât un principiu creştin...
Da, şi mai este încă o tradiţie, tot pe aici pe la noi, pe la români, pe care a observat-o un francez, că ei au timp să facă cercetare şi nu să se certe şi să facă greve pentru salarii majorate cu 50 %...So: când un om moare de o moarte violentă, în locul respectiv se ridică o cruce, ca acesta să nu se transforme în strigoi...Aşa că, România a ajuns să fie plină de cruci...mai pe marginea lacurilor, mai pe la marginea drumurilor naţionale...
Acum un an am vorbit cu un fost demnitar din anii 70. Nu-i dau numele... Mi-a spus că a văzut în Spania, că cei care au murit în Războiul civil (1936-1939) au fost înhumaţi în acelaşi cimitir, ca măcar după moarte să se poată împăca între ei. Eu am, acum, o mare nedumerire: România are eroi din decembrie 1989, şi ştim unde să-i găsim. Dar, ce s-a întâmpalt cu presupuşii teroriştii care au murit executând o misiune comandată? Crucile lor pe unde or fi de găsit?
PS: Cine vrea să vadă mai multe fotografii şi să şi citească altceva despre decembrie 1989, o poate face la oamenii responsabili cu munca voluntară de la Serviciul Istoric al Armatei.
Aia de la armata spun si ei ce pot sa spuna.
RăspundețiȘtergereDe fapt totul a fost o sublima manevrare a maselor si o extraordinara piesa de teatru.
Poze de la si din revolutie nu prea exista pentru ca au fost cumparate si distruse sau arhivate, da nu la noi, ci unde trebuie.
M-am gandit la un moment dat ca acelea sunt crucile pe care le-au purtat in spate.Ca le-au scos pur si simplu la final si le-au asezat acolo cuminti...Ca sa stim ce s-a intamplat cu teroristii ar trebui sa stim mai intai cine au fost,daca au fost.Din pacate suntem tot acolo...sub balconul din Piata Universitatii... si tot mai putini.Odata pe an,in decembrie,se mai aude ici-colo "cine-a tras in noi 16-22,cine-a tras in noi,dupa 22",din ce in ce mai stins,nu mai face RATING!
RăspundețiȘtergere@fotografu: ce s-a întâmplat cu unele filme din decembrie 1989 aţi spus Dvs, mai luna trecută. Unele au scăpat şi sunt arhivate. Dar, în prezent, unii băieţi nu mai fac fotografii. Pentru ei fotografia a murit...din cauză că trag direct pe film...
RăspundețiȘtergere@Angela> ultima oara s-au certat din cauza unui film privind decembrie 89, din care lipsea cadrul X!!!
Atatea grozavii s-au intamplat degeaba in asa zisa revolutie, n-au folosit nimanui, n-am invatat nimic din ce-am trait ca popor in 89 si nici nu prea ne grabim sa schimbam ceva in mentalitatea noastra de natie letargica. Doar suntem liberi sa alegem, nu ?
RăspundețiȘtergereSuntem o ţară atipică. Facem revoluţie pentru înlaturarea dictaturii dar dacă privim atent şi astăzi avem un presedinte sifonar la securitate. Iar mulţimea îl aplaudă pe Segiu Nicolaescu şi îl declară cel mai bun regizor dar uită ca pupa în dos partidul şi ca se plimba cu tab-ul în zona Averescu dând ordine sa fie împuscaţi oameni.
RăspundețiȘtergere@Costea> hai să le luăm pe rând: ai vorbit la timpul prezent, ceea ce e cam grav: înseamnă că Securitatea încă există, iar băiatul din Dealul Cotrocenilor dă cu sumbsemnatul la ea... Pe urmă, deocamdată nu există un dosar privind un trecut albastru...
RăspundețiȘtergerePe Nicolaescu îl faci, indirect, cu stele pe umeri - "dând ordine sa fie împuscaţi oameni" - Din ce înţeleg, nu a fost securit, din cauză că ăia nu se plimbau cu TAB-urile...ci ofiţer M.Ap.N.
Chiar dacă ai să zici că aşa a spus "mulţimea", eu cred că astăzi ai avut o zi mai...cenuşie...şi că te-ai pripit.
L-a vazut domnul Costea pe Nicolaescu facind asta la Revolutie? Sau oricind altcindva? Daca nu l-a vazut, ar trebui sa nu mai creada tot ce aude.
RăspundețiȘtergereLa noi, strigoii sunt cei ce ne bantuie de vreo douazeci de ani. Impotriva lor ar trebui sa ne ridicam ca o armata de cruci, astfel incat, in Romania sa nu mai existe niciodata strigoi.
RăspundețiȘtergereDe noi depinde daca vom redeveni poporul lui Eminescu.