Victoria din Mexic

 

V-ar fi plăcut să mergeţi prin Bucureşti cu un tramvai tras de cai? Ar fi fost haios...Totul se derula cam aşa:

„pe cele două laviţe de-a lungul pereţilor, călătorii stăteau faţă în faţă, drepţi ca nişte lumânări în sfeştnic şi, vrând nevrând, se uitau uni la alţii. Din când în când câte un drumeţ grăbit făcea semn, vizitiul învârtea de manivelă ca la o râşniţă, striga «trrru!…» calul se poticnea, roţile scrâşneau, muşterii dinăuntru bombăneau şi pasagerul cel nou se urca. Dar nu mai trecea mult şi clopoţelul de deasupra capului vizitiului făcea: bang, bang, bang! Ce era? Un pasager ori pasageră, fără să se ridice de pe laviţă, întindea de un şnur ce atârna din tavan, vizitiul râşnea, calul se poticnea, roţile scrâşneau şi coteţul se oprea drept în poarta cu nr. 13 a pasagerului grăbit. Dar la nr. 26 pe cealaltă parte a uliţii, trăgea alt pasager de şnur“ (nu dau trimitere la autor, că nu vreau să-mi fac reclamă :)). 

Mi-am adus aminte de spectacolul cu tramvaiele trase de cai în timp ce am ajuns în capătul străzii Mexic, acolo unde începe Depoul Victoria. Practic, în ultimii 20 de ani nu s-a întâmplat nimic pe acolo, de parcă timpul ar fi amuţit...

Prima imagine a fost uşor de realizat. 

A doua, cea făcută prin gard, este mai specială...În timp ce făceam clarul, din stânga a venit un nene, aşa ca la 40 de ani, care probabil intra în tura de după-amiază. Şi a început un dans verbal, între zbirul care se credea pe moşia lui şi mine, un om nevinovat care mă uitam printr-un gard...Adevărul este că abia aştept clinciurile astea. Fără ele o ziua nu mai ar avea farmec. În primă fază, cei care au ceva contra realizării unei fotografii pe domeniul public, aruncă pastila Alo!, nu aveţi voie domnu... Dacă posesorul aparatului se sperie, bâguie un Da, nu am ştiut şi îşi întinde paşii. 

- Şi pe unde scrie, mă rog, că nu am voie să fac fotografii? îl întreb pe omul cu şubă gri. 

Vizibil iritat, muncitorul îşi continuă tirul:  

- Nu aveţi voie să faceţi fotografii că aici e curtea Depoului!

- Dar nu este niciun indicator care să interzică fotografiatul, iar eu mă aflu pe domeniul public..., îi parez.  

Din baraca de la poartă mai ies câteva ajutoare în sprijinul cerberului. Se schimbă abordarea:  

- Mergeţi să luaţi autorizaţie de la sediul din Şerban Vodă, vă întoarceţi cu ea, aici, şi vă lăsăm să faceţi fotografii!

- Ştiţi care este problema vostră? (le spun într-un final) Vă ascundeţi în spatele unor şabloane. Azi e sâmbătă, iar funcţionarii voştri din birouri au liber. Dacă  vreţi să vă arăt legitimaţii, am să vă arăt legitimaţii (aveam la mine destul de multe - de metrou, de Metro, de BCU, de BAR, de servici), dar nu aveţi ce să faceţi cu ele...

Oricum,  un cadru tot am făcut. Nu mai avea rost să continui jocul de-a autorizarea...Aşa că am plecat, aplicând principiul cel mai deştept cedează şi savurând victoria din Mexic.

Mai este ceva. Dacă  v-ar fi plăcut să mergeţi într-un tramvai tras de cai ar fi trebuit să fiţi contemporani cu Regele Carol I....