sâmbătă, 27 februarie 2010

Dragoste nebună









Un el şi o ea.
Pe ea o cheamă Flori.
Pe el îl ştiu de Victor.
Ea a fost elevă  în clasa a X-a B şi a învăţat în Liceul Dimitrie Gusti.
El a fost elev în clasa a XII-a la Liceul Mihai Bravu.
Ei a început să-i placă de el.
Aşa că au început să se joace, scriindu-şi mesaje pe un Monument istoric din 1906
Meciul a început cam aşa: a scris întâi el: Dacă spui că mă iubeşti, dovedeşte-mi!
Ea, elevă inteligentă, i-a scris ceva mai mult:

Când te-am cunoscut,
Mi-a fost frică  să nu te pierd.
Când te-am plăcut,
Mi-a fost frică să nu te iubesc.
Iar acum, când te iubesc,
Mi-e frică să nu te pierd!
Flory pentru Victor.

Îndrăgostitul a revenit, inscripţionând un nou mesaj:
Dragostea este ca şi războiul:
Uşor de pornit,
Greu de oprit, 
Imposibil de uitat.
Astfel că: nu iubi!

Evident că dragostea lor nu avea cum să dureze. El, odată ajuns la facultate, a intrat în alte cercuri,
uitatând-o repede pe ea. Aşa se explică mesajul fetei, scris în acelaşi loc, cu aceiaşi carioca neagră:

Când omul drag te-a părăsit,
Nu regreta, nu te-a iubit!
A fost un joc, te-a înşelat...
Şi se va întoarce într-o zi,
Şi tu din nou vei jubila
Şi dacă îl vei mai ierta, el într-o zi tot va pleca,
Iar tu din nou vei suferi,
Cum ai făcut în prima zi...

PS
Cineva îmi spunea zilele trecute: Al naiba monument istoric! Cum le ştie el pe toate!.
Să vedeţi însă la Putna, la Suceviţa sau la mausoleul de la Mateiaş câţi x + y = love sunt rătăciţi pe acolo...
Recordmenii sunt la Suceviţa, unde cele mai vechi scrijelituri datează din sec. al...XVIII-lea!
Dacă nu credeţi, vă puteţi uita la ultima imagine, realizată la Mănăstirea Suceviţa, la 11.10.2006, 7.53 pm, şi veţi constata că nu prea mai este loc de scris...


11 comentarii:

  1. Dincolo de faptul ca ne crispam cand zarim scrieri pe monumente ... ma avant sa cred ca nu e intamplator ... monumentele ii primesc si pe ei , ca niste bunici care se lasa palmuiti de nepoti, doar pentru a nu ne pierde legaturile in timp...ei au scris (ce urat...) noi judecam ( ce pacat) ...Dumnezeu iarta si iubeste ( ce minune!)

    ce, credeati ca pietrele sunt doar pietre?

    Frumos domnule fudul din nascare... nu si din fire

    RăspundețiȘtergere
  2. Cât despre mănăstirile din Nordul Moldovei mă doare sufletul când văd fresca atât de zgâriată, parcă mi-ar fi zgâriat mie inima. Sunt pe acolo şi nume nemţeşti, ruseşti, şi din alte neamuri ale lumii.
    Păcat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem o ţară ciudată care îşi distruge valorile cu ajutorul iubirii. (:

    RăspundețiȘtergere
  4. ... nici o Mănăstire din Bucovina nu a scăpat ... asta nu e dragoste, e prostie şi nesimţire ... aş mai zice şi altele dar ne închid ăştia blog-urile ... frumoase cadre, tristă realitate

    RăspundețiȘtergere
  5. cred ca oamenii astia au o problema de identitate...daca simt nevoia sa-si scrijeleasca urma pe orice monument, perete, tabla...nu inteleg ca oricum isi pierd identitatea...ca nu stie nici pulea spataru cine sunt ei...si nu intereseaza pe nimeni ca suma lor egal love...nici macar pe ei, doar ca spiritul distructiv al omului simte nevoia sa isi faca simtita prezenta in cele mai stupide moduri

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-ar placea sa stiu la ce facultate a intrat Victor.Poate e un monument prin preajma si aflam si noi ce s-a ales de el...ticalosul!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu as da doua interpretari acestui fapt :
    1) cei ce au scris nu au pic de respect pentru istorie/monumete/valori nationale etc. si probabil cred ca mazgaliturile lor sunt mult mai importante decat acel "nesemnificativ monument"...
    2) e modul lor de a lasa ceva in urma - de a atrage atentia

    RăspundețiȘtergere
  8. O fi un fel de zidul plângerii în variantă românească ...la Sucevița...))

    RăspundețiȘtergere
  9. Sa-i fi ars o amenda de vreo 50-60 mil domunului Victoras si respectiv printesei Flory
    sa vezi atunci ce "curatenie"; pana nu recurgem la metodele lui Tepes nu mai avem nici o sansa, suntem o natie de nesimtiti si cocalari din pacate, trist

    RăspundețiȘtergere