Oraşul infernului alb

Până pe la două noaptea am stat cu Robert De Niro în Everybody's Fine...Tare film. De Niro s-a apucat de făcut fotografii...Să vedeţi cum stau americanii nemişcaţi pe stradă, deşi nu-l cunosc, ca să-şi aranjeze el cadrul...Mi-ar place să fac fotografii pe Calea Victoriei, ca De Niro în film, când trec maşinile ălea negre cu girofaruri albastre...gonind pe roşu către Dealul Cotrocenilor...

Da, şi cum niciodată nu e vreme de somn...pe la şase mă trezeşte un băiat cu ochi albaştri. Se împotmolise în zăpadă...iar Fordul îi uruia ca naiba...dar el a fost un căpos, insistând...

Peste alte 15 minute vin maşinile de dezăpezire...la blocul primarului portocaliu (păi da, a fost primul bloc din cartier care fu reabilitat termic, iar la final l-au vopsit băieţii în portocaliu...). Doar pe strada lui se dezăpezeşte şi pe Bdul care îl duce către  job...să nu cumva să apară vreo urgenţă  mai rea decât codul portocliu (ar fi bine să se schimbe codul ăsta, care în fapt face reclamă la şmecherii ăia care scriu tâmpenii cu oi puse în ţarcuri pe cine ştie ce dealuri...).

Aşa că, dacă tot îşi ambalează unii maşinile, merg în oraşul asediat de zăpadă, sau în oraşul infernului alb...să mă joc prin zăpadă...Sun la câţiva amatori de fotografii, poate facem o echipă...dar eu sunt prea matinal...

Trotuarele nu mai există...au fost acoperite de nămeţi...

Oameni şi maşini merg pe Bdul viscolit de vânt.

Şoferii nu mai opresc la trecerile de pietoni, deşi sunt trecători în aşteptare. Piloţii ar vrea să oprească, dar cine o face...acolo îi rămâne fierul...

Primarul i-a fericit pe proprietarii de maşini, gândindu-se la muşchii lor, în condiţiile în care plugul de dezăpezire le-a blocat bijuteriile cu zăpadă.

Oamenii merg zgribuliţi şi resemnaţi...numai pe îndrăgostiţi îi doare în mocasini.

Dâmboviţa arată ca din altă lume, iar un oltean îşi abandonează maşina aşa cum îi place lui: fix în mijlocul unei intersecţii în formă de T!

La întoarcere, văd o mamă care îşi plimbă odrasla pe stradă, un băiat care face pârtie către un cabinet de cosmetică (doamnele au programare chiar şi duminica, iar orarul se respectă) şi un viteaz care în timp ce îşi dezăpezeşte maşina trimite vorbe de gratitudine...primarului.

E iarnă afară, iar când mă gândesc la anotimp îmi vine în minte motto-ul de la o reclamă: I love it!