Dans matinal

Azi noapte am măsurat zăpada de pe un bulevard bucureştean, însă subiectul din dimineaţa asta este mult mai frumos...

Chiar am plecat mai devreme de acasă, văzând cum dansează alţi oameni prin zăpadă, luându-mi şi 60 % din echipamentul de schi  să mă însoţească...

În metrou a fost acalmie.  Oameni erau resemnaţi, fiind conştienţi că mai devreme sau mai târziu aveau să ajungă afară.

Dansul a început la Kogălniceanu...

Trotuarul s-a mărit subit cu 3 m din cauza zăpezii care zace la marginea părţii carosabile. O liceeană de la Gheorghe Lazăr alunecă, ţipă scurt, şi cade în zăpadă. Se amuză însă împreună cu colegele ei, râzând ca la un film de comedie.

 La Teatrul Bulandra un domn cu ochelari şi o geacă roşie şi o doamnă îmbrăcată în negru mărşăluiesc prin zăpadă. Aproape de Gheorghe Lazăr oamenii merg în coloană, iar un pseudotractoraş de dat zăpada este cât nămetele care zace în mijlocul intersecţiei.  Grupuri-grupuri de câte cinci persoane merg şi pe trotuarul de la Grădina Cişmigiu.

Ajung, cam greu, la Primărie. Carul de transmisie de ieri, când doctorul le spunea peneleilor de la sec. I că-şi ţin maşinile la expoziţie şi nu dau zăpada, e tot acolo. Nici măcar în faţa Primăriei Generale nu este dată zăpada de pe trotuar. Sunt însă 7 oameni care se mişcă anemic, păziţi de doi şefi...în timp ce coloana de troleibuze de pe Bdul Regina Elisabeta ţine captivă o maşină de poliţie. 

Ajung şi în faţa primăriei condusă de băiatul ăla, care este, cel care l-a botezat pe unchiul Google...Zăpada e dată...Afară mai stă un nea caisă cu o lopată în mână...chipurile...dând la zăpadă. Adevărul e că stă la dat de şase...din cauză că se tot uită înspre Primăria Generală...

În faţa IGP obser că băieţii cu ochi albaştri sunt ceva mai organizaţi...or şti ei pe cineva de frică...

Pe Calea Victoriei o volă imensă păzită de o maşină de poliţie...stă la semafor. Adevărul este că e vorba de o strategie nouă în dansul cu zăpada: utilajele de dezăpezit sunt însoţite de maşini ale poliţiei, altfel nu se mişcă nimeni din faţa lor...Tot pe Calea Victoriei se fac reduceri cu 70% la zăpadă, că doar - doar o veni cineva să o ia şi să ne scape de Everestul născut în ultimele două zile.

La Universitate o tânără stă  la semafor, ţinând în braţe ceea ce iubeşte indiferent de vreme: cultura.

Mai înspre statuia lui Mihai Viteazul o altă tânără s-a supărat. Vrea să meargă la servici cu un taxi, dar...i se trânteşte uşa în nas. A avut însă puterea să-i mai zâmbească bădăranului...

Peste drum de Teatrul Naţional un bătrânel, care mergea pe stradă, îşi face o pomană de bine şi sare peste muntele de zăpadă acolo unde îi este locul: pe trotuar.

Îl mai ştiti pe prietenul meu de la Ministerul Agriculturii, cel cu freza de zăpadă: e la datorie, primind indicaţii preţioase...

Aproape de statuia lui C.A Rosetti, în staţia RATB, o altă doamnă dansează prin zăpadă.

Ce frumos este afară...dar eu trebuie să fug...am o condică de semnat...

Asta este România mea. O iubesc!, chiar dacă, uneori, simt gustul unei cireşe amare...

Dar,  ştiţi care-i baiul? Speranţa nu a murit, doamna cu ochelari priveşte cu încredere spre viitor...