duminică, 31 ianuarie 2010

La Paris


 
Tudor Gheorghe - La Paris

Azi am fost în Paris. Nu în metropola care, cândva, era cunoscută ca fiind oraşul luminilor, că doar v-aţi uitat la imagini şi nu puteţi fi păcăliţi aşa de uşor... E vorba de cartierul Paris, situat la 2 km în spatele clădirii Guvernului. I-am ţinut de urât lui Mihai, un arhitect care vroia să vadă cum arătau casele de odinioară. Cam ciudat nume are zona, mai ales că în apropiere este o stradă cu acelaşi nume...Şi iar ne întoarcem în timp...
Prin 1917 au început să se vândă în zona ocupată în prezent de străzi cu nume de  oraşe sau de ţări (Argentina, Brazilia, Londra, Mexic, Paris, etc) locuri de casă. Terenul era mlăştinos, iar cei care l-au asanat au făcut o bună afacere. În apropiere se găsea groapa de gunoi Floreasca, unde ştiţi cine îşi făcea veacul, şi tot acolo întorcea şi tramvaiul tras de cai. Cartierul s-a numit atunci Paris, în contextul în care Franţa a fost motorul fără de care germanii ne-ar fi făcut praf în prima conflagraţie mondială. 
Ne-am uitat în mod special la casele de pe strada Brazilia, gândindu-ne să punem o nuanţă exotică peste iarna de afară. Casele nu au fost realizate la întâmplare. Se vede cu ochiul liber faptul că împreună formează un tot unitar. Imobilele au parter plus un etaj şi foarte rar mansardă. Gardurile au aceiaşi înălţime, iar arhitecţii interbelici au realizat până şi acelaşi model de porţi.
Strada Brazilia este una făcută, parcă, în mod special să ducă orice fotograf la eşec. Casele sunt obturate de copaci, iar de pe stâlpi atârnă o junglă de cabluri şi fire care a dispărut de mult din alte oraşe europene.
Practic, pe Brazilia nu poate se poate merge cu maşina decât pe o singură bandă. Termenul loc pentru două maşini este prea pretenţios...şi te simţi înghesuit ca într-un orăşel de provincie.
Casele au fost făcute din cărămidă, nefiind afectate de cutremurul din 1977. Este şi o excepţie: la începutul străzii Brazilia sunt şi două case făcute din chirpici, prin anii '60. Acestea rezistă şi în prezent... Alt element interesant este acela că plafonul caselor din Brazilia a fost realizat din stuf...Unii au constatat asta  în 1977, când coşurile imobilelor s-au prăbuşit, trecând prin acoperişuri şi prin tavane, oprindu-se  în paturi sau pe mesele din bucătărie...
Casele nu au elemente de arhitectură...Sunt câteva care au acoperişuri interesante, mai ales pe vremea asta când zăpada şi gheaţa dau locului un farmec aparte.
Cam asta fu azi, după o oră de mers prin mocirla de pe  strada Brazilia...


17 comentarii:

  1. @Monkey-Claudiu: ai o bere...pentru sagacitate.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce tare e a doua...romania dom'le: o masina care nu porneste, una noua, zapada maturata partial sau deloc, strada curatata si impins jegu in lateral...o aglomeratie sinistra..."micul paris" in plm cu realitatea ma-sii.

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc:) sper ca nu ai luat-o drept ca pe ceva rautacios

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ellena: a fost a doua azi, dar odată era prima...
    @ Monkey-Claudiu: păi nu, că nu ţi-a aruncat nimeni cu cărămizi în termopane :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Monkey-Claudiu: PS: trimite-mi adresa ta de e-mail; ce ai pe blog nu mere...

    RăspundețiȘtergere
  6. Este foarte bine ca scrieti despre istoria locurilor, a strazilor. In bezmeticeala vremurilor ăstora, eu cred ca e nevoie sa se spuna toate astea. Bravos!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoase descrieri,desi melancolice de parca totul s-ar duce de rapa intr-o cadere pe care nimeni nu o poate opri...
    Dar cele cu luna "dumenzeiasca" unde sunt?

    RăspundețiȘtergere
  8. the first photo's amazing Catalin!

    RăspundețiȘtergere
  9. aaa... eu am crezut ca ai confundat paris cu peris :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. @Monique: vă place să provocaţi oamenii...
    Încă nu am un aparat cu al Dvs...
    E adevărat, am fost să o fotografiez, dar m-am împiedicat de Mircescu şi a rezultat o poveste faină sub clar de lună...Una pe care dacă tot am promis-o mai zilele trecute, o voi trimite în lumină fără să îl încondeiez pe Misterios în mod negativ...

    RăspundețiȘtergere
  11. Hei! am fost si eu la actiunea asta! hmmm... si chiar pe brazilia ...
    faci reclama la masina pe care o conduci ? :-)))))

    RăspundețiȘtergere
  12. @Veronique: americanii nu fac skode...iubita mea, care goneşte ca şi vântul din poveste, este neagră ca pana corbului...iar ieri, eu am fost la Paris...colţ cu Brazilia...dar...numai unul a avut norocul să mă prindă pe senzor...că "aşa am vrut eu"...

    RăspundețiȘtergere
  13. deci esti "skodar" :-) .... buna alegere! tu pe cine ai prins pe senzor? nu mi-au placut cladirile in mod deosebit si m-a deranjat si ploaia :-( ... in afara de unii care au fost deranjati de ce faceam noi si ne-au luat la intrebari, nu prea calmi!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Veronique: răspunsul îl găseşti în misterul numărului 40...
    Trebuia să me iei la PR...scăpai şi de întrebări...aveai şi cine să-ţi care sculele...să-ţi ţină umbrela de ploaie...:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Mie imi place prima pentru ca ma fascineaza podurile caselor fara sa stiu exact de ce. Mii de multumiri pt" vizita". Ati fost primul din viata mea de "aici" si asta nu se uita niciodata, cica !

    RăspundețiȘtergere
  16. Peste un an vom vorbi despre şampanie...Până atunci vă doresc să puteţi vă bucuraţi de "noua" Dvs viaţă...
    PS: Cu plăcere!

    RăspundețiȘtergere