Parcarea

Mai zilele trecute se făcea reclamă la faptul că o oră de parcare în Bucureşti va costa 1,5 lei, adică undeva aproape la 40 de eurocenţi...

Şi ciprioţii au parcările lor...De regulă, majoritatea străzilor sunt cu sens unic. În acest caz, maşinile se parchează exclusiv numai pe partea dreaptă a străzii. Lângă fiecare loc de parcare, la marginea trotuarului, sunt nişte stâlpi metalici, cu afişaj în partea superioară (în România anilor ′80 am mai văzut aşa...) în care se introduc fise de un EUR. Sunt şi parcări fără plată, însă acolo maşinile se pot lăsa numai după ce activitatea în pieţele volante s-a încheiat.

Pe ici, pe colo, au mai apărut şi şmecheraşi de bulevard. Moştenitori ai unor case mai bătrâne decât actuala regină a Angliei, s-au pus pe demolat, dorind să-şi tragă minihoteluri în apropierea plajei. Dar, criza i-a biruit şi pe ei. Nu au mai avut bani decât să-şi niveleze terenul. Cum în buricul oraşului nu poţi amenaja o grădină de zarzavat, băieţii s-au replofilat, improvizând parcări. Tariful este identic cu cel de la locurile marcate, dar scade progresiv odată cu trecerea timpului. Aşa este cazul parcării din imagine...

Abia ce am apucat să duc aparatul la ochi, iar din partea stângă a sărit un larnacian, îmbrăcat în negru, minion, cu părul ca un tuci prin care s-au ascuns câteva pete albe. Se îndreaptă înspre mine şi îşi mişcă arătătorul mâinii drepte ca un ştergător de parbriz, bolborosind ceva...

Zâmbesc...În minte mi se derulează o scenă din filmul Gară pentru doi. Un el şi o ea, îndrăgostiţi undeva în fostul URSS.Tare aş mai vrea să revăd filmul ăsta....Una dintre replicile filmului era expeditivă: Я не понимаю (Eu nu înţeleg...). O replică ce te face să nu mai ai chef de nimic. Aşa că i-o arunc larnacianului...Individul se opreşte şi se uită fix la mine, nedumerit. Dă din mână a lehamite, îmi întoarce spatele şi pleacă. Ce nu a văzut era mâna mea stângă, care se odihnea în buzunar, unde se rătăcise-ră 50 de eurocenţi. Pe care i-aş fi dat cu zâmbetul pe buze, contra unui loc de parcare, scuzaţi, pentru singura imagine pe care am făcut-o...