La Paris

 
Tudor Gheorghe - La Paris

Azi am fost în Paris. Nu în metropola care, cândva, era cunoscută ca fiind oraşul luminilor, că doar v-aţi uitat la imagini şi nu puteţi fi păcăliţi aşa de uşor... E vorba de cartierul Paris, situat la 2 km în spatele clădirii Guvernului. I-am ţinut de urât lui Mihai, un arhitect care vroia să vadă cum arătau casele de odinioară. Cam ciudat nume are zona, mai ales că în apropiere este o stradă cu acelaşi nume...Şi iar ne întoarcem în timp...

Prin 1917 au început să se vândă în zona ocupată în prezent de străzi cu nume de  oraşe sau de ţări (Argentina, Brazilia, Londra, Mexic, Paris, etc) locuri de casă. Terenul era mlăştinos, iar cei care l-au asanat au făcut o bună afacere. În apropiere se găsea groapa de gunoi Floreasca, unde ştiţi cine îşi făcea veacul, şi tot acolo întorcea şi tramvaiul tras de cai. Cartierul s-a numit atunci Paris, în contextul în care Franţa a fost motorul fără de care germanii ne-ar fi făcut praf în prima conflagraţie mondială. 

Ne-am uitat în mod special la casele de pe strada Brazilia, gândindu-ne să punem o nuanţă exotică peste iarna de afară. Casele nu au fost realizate la întâmplare. Se vede cu ochiul liber faptul că împreună formează un tot unitar. Imobilele au parter plus un etaj şi foarte rar mansardă. Gardurile au aceiaşi înălţime, iar arhitecţii interbelici au realizat până şi acelaşi model de porţi.

Strada Brazilia este una făcută, parcă, în mod special să ducă orice fotograf la eşec. Casele sunt obturate de copaci, iar de pe stâlpi atârnă o junglă de cabluri şi fire care a dispărut de mult din alte oraşe europene.

Practic, pe Brazilia nu poate se poate merge cu maşina decât pe o singură bandă. Termenul loc pentru două maşini este prea pretenţios...şi te simţi înghesuit ca într-un orăşel de provincie.

Casele au fost făcute din cărămidă, nefiind afectate de cutremurul din 1977. Este şi o excepţie: la începutul străzii Brazilia sunt şi două case făcute din chirpici, prin anii '60. Acestea rezistă şi în prezent... Alt element interesant este acela că plafonul caselor din Brazilia a fost realizat din stuf...Unii au constatat asta  în 1977, când coşurile imobilelor s-au prăbuşit, trecând prin acoperişuri şi prin tavane, oprindu-se  în paturi sau pe mesele din bucătărie...

Casele nu au elemente de arhitectură...Sunt câteva care au acoperişuri interesante, mai ales pe vremea asta când zăpada şi gheaţa dau locului un farmec aparte.

Cam asta fu azi, după o oră de mers prin mocirla de pe  strada Brazilia...