Lazăr. Sf. Lazăr...

Ieri îi spuneam, în glumă, Danelei (fata care a adus o istorie interesantă privind Schitul Măgarului - http://din--dragoste.blogspot.com/ ) că astăzi am să postez o imagine cu o pivniţă. Şi gluma se îngroaşă...

La 30 decembrie 2009 am vrut să văd biserica Sf. Lazăr din Larnaca (http://catalinfudulu.blogspot.com/2010/01/biserica-sf-lazar-church-of-st-lazarus.html). Prea apărea în toate ghidurile turistice. Edificiul arată mult mai impunător decât în fotografii. Câţiva turişi germani au intrat curioşi înăuntru. Bărbaţii au făcut stânga-mprejur în mai puţin de un minut...liturghia se ţinea în limba greacă. Femeile au mai zăbovit o idee, cât să încerce să desluşească ce scrie pe icoana făcătoare de minuni a Sf. Lazăr. Nu au reuşit, îndreptându-se spre ieşire. Atâta deziluzie nu am mai văzut în ochii nimănui până în prezent.

Din naos, un culoar duce la stânga spre mormântul Sf. Lazăr (cel care, după ce a fost înviat de Mesia a patra zi de la moarte, a devenit episcop al Ciprului, murind la 30 de ani de la minune, în Larnaca). Intru într-un tunel în formă de L. Tavanul se găseşte la doar 1,60 m înălţime. Trebuie să merg aplecat...Zâmbesc şi îmi aduc aminte de armată...tot aşa am mers şi în tranşeele din poligonul Vârteju când am aruncat grenade...De data asta traseul este mai scurt şi lipsesc bubuiturile şi şuieratul schijelor. Mersul aplecat prin tunelul se doreşte, în viziunea prelaţilor, un fel de penitenţă...

Sarcofacul, în genul celor expuse la Muzeul de Istorie din Constanţa, este acompaniat de o icoană din lemn şi de câteva candele spânzurate de tavan. În fapt, sarcofagul este gol, fiind vorba de un cenotaf. "De vină" este împăratul bizantin Leon al VI-lea, care a luat moaştele sfântului şi le-a dus, în anul 901, la Constantinopol. Cum cea de-a doua Romă a fost ocupată, vremelnic, de cruciaţi, în anul 1204, moaştele au fost trimise la Marsilia. Şi, cum obişnuiesc prelaţii, moaştele au fost împărţite între parohii...În prezent, la Marsilia se mai păstrează doar craniul...