joi, 21 ianuarie 2010

Vrea cineva o portocală ? (II)

Nu aş fi postat imaginea asta, din cauză că m-a enervat atunci când am făcut-o. Nu e ceva de genul: te uiţi, încadrezi, apeşi pe declanşator, iar la final alergi repede să te uiţi pe display. Şi a mai fost, ieri, doamna Nerantula Fundoti, care a vrut portocale din altă perspectivă...
Era 1 ianuarie 2010, după-amiază (1.39 pm). Mă întorceam de la Lacul Sărat, alergat de cele 26 de grade din aer. Mai erau 50 de metri până ieşeam din labirintul de străduţe şi ajungeam pe Leoforos Faneromenis, strada care trece pe lână Agia Faneromenis şi care se termină aproape de plajă. La un moment dat văd o crimă cu autor necunoscut: o portocală strivită de roata unei maşini...Totuşi, doar una singură în cadru şi cu formele făcute afiş parcă nu dă bine într-o fotografie. La mică distanţă, câteva portocale sunt aliniate lângă o bordură. Găsesc un unghi, ca şi la tragerile la ţintă, şi sunt gata să apăs pe declanşator. Pe fundal se opreşte o maşină, care semnalizează stânga. Aştept să treacă, că vorba aia: e greu să te culci de două ori pe abdomen... Şoferul e căpos şi nu vrea să se mişte. Până la urmă el are dreptate. Eu sunt pe partea stângă a străzii, iar aici maşinile circulă pe stânga... Dar nu mă mişc, că ăsta trece şi îmi deranjează subiectul...E un dialog al muţilor. Se aude doar motorul şi semnalizatorul Peugeot-ului alb.. Într-un târziu acţionează cipriotul. Intră pe contrasens şi merge mai departe. Are geamul deschis, dar nu îmi trimite epitete...
Eu nu mai vreau încă o portocală...

8 comentarii:

  1. Ma asez pe bordura cu fotografia in mana.
    Da, imi zic , acesta e locul din care pot sa halesc portocale.
    E locul indicat de domnul care nu se poate culca de doua ori pe abdomen (cred si eu ca e greu , dupa ce-l umple , trebuie ca e tare greu)Ma asez pe marginea bordurii, ca baietii la bere, imprastii portocalele, gasii ca sunt prea aliniate, prea cuminti. Nici un cipriot nu ma deranjeaza, imi aleg o portocala ,celelalte ma privesc prietenoase(prietenia vine direct din culoarea oranj). O miros , o decojesc , le privesc pe celelalte care se leagana bipolar pe asfalt, in asteptare si gata, m-am hotarat , organizez un mars: http://www.youtube.com/watch?v=DsyBcthsZHw&feature=related

    Nerantula Fundoti

    p.s. un mars al portocalelor fara un fotograf,este contraventie si se sanctioneaza cu aruncarea cojilor de portocala in toti fotografii!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Nerantula Fundoti: problema relocării a fost praful, nu altceva...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca meritat efortul aceasta fotografie si riscul de a primi cateva epitete! :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Veronique: da, din cauză că am plecat de la o portocală şi am ajuns la Prokofiev! (soluţia e în finalul primei postări, cea cu marşul...)

    RăspundețiȘtergere
  5. E fain ca ai inceput sa scrii din ce in ce mai mult. Nu mai sunt in engleza asa cum nici eu nu imi traduc postarile in franceza. Mi_e mult mai usor evident sa ma exprim in limba mea . Imi place fotografia.Imi mainteste de o dupaamiaza greceasca de acum cativa ani...

    RăspundețiȘtergere
  6. Aveau o sedinta de partid acolo langa bordura?
    Zi-mi ca ai facut pe cavalerul si le-ai dus acasa la terminare! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @indiscreta: casa lor a devenit o pubelă din aluminiu, plantată pe stradă. Eu le-am iertat...

    RăspundețiȘtergere