John Sokoloff - Alone
Stau în faţa scenei, în centrul primului rând.
Sala întreagă este cufundată în tăcere.
Sunt numai eu, deşi este premieră...
Luminile se joacă pe cortină,
iar din culise se aude cum bate gongul.
Lumini şi umbre aleargă de colo-colo,
iar şoapte în culoarea răsăritului inundă spaţiul.
Timpul trece, toate trec
şi, fără să vreau, constat că sunt la ultima reprezentaţie...
o intrebare: asta e furnir???
RăspundețiȘtergereUn apus trantit in apa...
RăspundețiȘtergere@ B.N.: natură pură...
RăspundețiȘtergere@ M: ne conformăm :)
Eeei, asta-i! E ziua bucuriilor ... dinspre răsărit!
RăspundețiȘtergere@ DW: mie îmi place să privesc spre vest...
RăspundețiȘtergereImi place asa, rasturnat.
RăspundețiȘtergereSi-mi place altfelul de azi :)
@ MM: nu au existat semne de circulaţie :)
RăspundețiȘtergere