Jack Savoreti - Ring of fire
Timpul îşi îndreaptă degetele spre cer,
mângâind aripile destinului,
iar amintirile îşi lasă canavalele printre lumini şi umbre...
Pe firele de iarbă rătăcesc întrebări,
paşii se opresc la marginea abisului,
iar zâmbetele măsoară nemărginirea.
Se face cale-ntoarsă,
cu o mână căutându-se prezentul nevăzut,
iar cu cealaltă se răpeşte o clipă pentru eternitate.
Undeva, departe, un furnicar întoarce lumea din susurul lin,
căutând un bine iluzoriu şi distrugând materia creată în sute de ani de linişte.
Poza e fascinanta, n-as putea sa spun exact de ce... poate ideea de verticalitate si uscaciune in acelasi timp...
RăspundețiȘtergereEu initial citisem "materia creatza". :))
aceleasi ganduri "morbide" mi-au dat si mie tarcoale in dimineata asta...o fi ceva contagios in atmosfera ?!!..sau tot de la castraveti.. ;)
RăspundețiȘtergereo imagine frumoasa !!!!!!
de data asta pun cuvintele pe primul loc
RăspundețiȘtergereCe idee frumoasa..si chiar te-a inspirat :)
RăspundețiȘtergere@ Cora: m-am ferit de vânători...
RăspundețiȘtergere@ Sorina: vizualizând se nasc amintiri...
@ Sophie: cuvintele vor rămâne...
@ Fly: picătura de miere...
Ia uite! Sufletul meu...
RăspundețiȘtergereȘi dacă ar încerca sa înfrângă abisul?
RăspundețiȘtergere