José Feliciano - La balada del pianista
Săptămânal mă joc cu o fotografie.
De mai bine de un an mă uit la ea
şi de fiecare dată îmi plimb săgeata şoarecului pe alte coordonate.
În ziua următoare nu mai sunt mulţumit de rezultat şi o iau de la capăt.
Cred că ceea ce văd este satisfăcător şi o trimit la destinatar,
primind, invariabil, acelaşi răspuns: Mi-ai mai trimis-o de câteva ori...
Mâine o iau de la capăt...
Un soi de Sisif modern :)
RăspundețiȘtergereşi eu…da uitându-mă la floarea asta…mă gândesc că o iei de la capat cu zâmbetul pe buze.. fără încrâncenare :) “mustaţile ăstuia” cum sunt oare? Pare prea delicat chiar şi pentru spini..
RăspundețiȘtergereIoana
transmite atat de frumos mesajul trandafirul asta!:)
RăspundețiȘtergereCat de frumos!Iar ceea ce ai scris pare o confesiune sincera.
RăspundețiȘtergere@ M: un delete poate fi o soluţie...
RăspundețiȘtergere@ Ioana: nu ploua :)
@ Monica: încă nu s-a uscat...
@ ღAzucenaღ: eşti sigură sau numai pare? :)
Un trandafir crescut in umbra...moare!
RăspundețiȘtergerewaw... poza e... mirifica
RăspundețiȘtergere@ M: odată cu ziua şi se naşte dimineaţa...
RăspundețiȘtergere@ S: beznoasă...
:)
RăspundețiȘtergere@ MM: nu se aude...:)
RăspundețiȘtergereIti doresc sa ai ingaduinta, culoarea fluida , fragilitatea, linistea frumusetea rabdarii luminii si taria acestui frumos , foarte frumos trandafir.E doar un trandafir, cum poate el sa fie iubire?
RăspundețiȘtergere