vineri, 24 iunie 2011

Gânditoarea...



   
Paul Mauriat - Le piano sur la vague 

Nu te văd - nu exişti.
Nu exişti - nu te iubesc.
Nu te iubesc - nu sufăr.
Nu sufăr, deci exist.



11 comentarii:

  1. Nu te văd, dar exişti.
    Cum exişti, te iubesc.
    Te iubesc şi sufăr.
    Sufăr, deci exist.

    Parcă sună mai bine... Iubirea şi suferinţa (în lipsa fericirii, a bucuriei) sunt cele care te fac să conştientizezi acut faptul că exişti... Orbirea (indiferenţa, ignorarea) nu te poate conecta la ... a exista.

    PS: pot îndrăzni? date despre statuie..., te rog!

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti suferim. Fie ca gandim mai mult si mai putin...
    Imi place cadrul.

    RăspundețiȘtergere
  3. hmm, daca nu iubesti esti pustiu si e ca si cum n-ai exista:-?
    frumoase versuri..

    RăspundețiȘtergere
  4. Reusit tablou, ma pune pe ganduri!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Existi, deci iubesti, suferi, dar...nu vezi!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Zbor de fluture: dar nu în timpul Războiului de 30 de ani...
    @ DW: mie nu îmi sună :); statuia: la etichete...
    @ Adela: cadrul este din marmură...
    @ Mădălina: vorbesc zilnic cu ele, însă nu mă aud. Cred că sunt surde :)
    @ Toteu: gânduri înmuiate în cerneala nopţii...
    @ Łavi: fiecare înţelege cum vrea...
    @ Florena♫: suflă în ele! :)
    @ Dreamer: firesc să nu văd. Afară-i noapte!
    @ Ana Maria: de o mie de ori? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. si totusi...prezenta lor nu e de negat, in orice clipa ne-ar prinde.:)nu mai fa pe modestul,caci un gand e o poveste cu radacini in realitate.

    RăspundețiȘtergere