vineri, 24 iunie 2011

Gânditoarea...



   
Paul Mauriat - Le piano sur la vague 

Nu te văd - nu exişti.
Nu exişti - nu te iubesc.
Nu te iubesc - nu sufăr.
Nu sufăr, deci exist.



Creat de Catalin la 00:01:00
Etichete: , ,

11 comentarii:

  1. Anonim24 iunie 2011 la 00:04

    Gandesc, deci exist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim24 iunie 2011 la 00:20

    Nu te văd, dar exişti.
    Cum exişti, te iubesc.
    Te iubesc şi sufăr.
    Sufăr, deci exist.

    Parcă sună mai bine... Iubirea şi suferinţa (în lipsa fericirii, a bucuriei) sunt cele care te fac să conştientizezi acut faptul că exişti... Orbirea (indiferenţa, ignorarea) nu te poate conecta la ... a exista.

    PS: pot îndrăzni? date despre statuie..., te rog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Adela24 iunie 2011 la 00:43

    Toti suferim. Fie ca gandim mai mult si mai putin...
    Imi place cadrul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Madalina24 iunie 2011 la 03:12

    Nu stii tu ce gandesc statuile

    RăspundețiȘtergere
  5. Toteu24 iunie 2011 la 04:23

    faina trairea...adevarata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim24 iunie 2011 la 10:34

    hmm, daca nu iubesti esti pustiu si e ca si cum n-ai exista:-?
    frumoase versuri..

    RăspundețiȘtergere
  7. Florena24 iunie 2011 la 16:55

    Reusit tablou, ma pune pe ganduri!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. dreamer24 iunie 2011 la 17:34

    Existi, deci iubesti, suferi, dar...nu vezi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim24 iunie 2011 la 22:23

    Da! zicea Anima...

    RăspundețiȘtergere
  10. Catalin24 iunie 2011 la 22:54

    @ Zbor de fluture: dar nu în timpul Războiului de 30 de ani...
    @ DW: mie nu îmi sună :); statuia: la etichete...
    @ Adela: cadrul este din marmură...
    @ Mădălina: vorbesc zilnic cu ele, însă nu mă aud. Cred că sunt surde :)
    @ Toteu: gânduri înmuiate în cerneala nopţii...
    @ Łavi: fiecare înţelege cum vrea...
    @ Florena♫: suflă în ele! :)
    @ Dreamer: firesc să nu văd. Afară-i noapte!
    @ Ana Maria: de o mie de ori? :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Toteu25 iunie 2011 la 02:15

    si totusi...prezenta lor nu e de negat, in orice clipa ne-ar prinde.:)nu mai fa pe modestul,caci un gand e o poveste cu radacini in realitate.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)