joi, 9 iunie 2011

Sângele voinicului...




   
Un vals în noapte


Odată, cândva,
doi fraţi,
mai frumoşi decât copacii ce privesc norii
şi cu ochii aşa de albaştri încât până şi cerul îi invidia,
s-au îndrăgostit de aceeaşi fată.
Dar fata nu putea să fie decât a unuia dintre ei...
Fraţii s-au luptat pentru ea.
Cel învins a plecat spre nicăieri.
În drumul său, omului fără glorie i-au căzut câteva picături de sânge pe o plantă,
iar de atunci aceasta se numeşte Sângele voinicului...



11 comentarii:

  1. ¡QUE BONITO!!!! sALUDOS.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uitam legenda (stiam de o lupta cu un balaur fioros), trecem nepasatori...si numai cand si cand privim atent...

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoasa povestioara, dar si floricica :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Putea sa fie a celui pe care il alegea ea...fara vreo lupta, fara varsare de sange.
    Chestiune de alegere...

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Eugenia: o joacă la apus...
    @ Green: pe malul Dunării nu sunt balauri :)
    @ Sophie: sunt despărţite de ceva ani...
    @ Dreamer: nu ar fi ştiut ce să aleagă :)

    RăspundețiȘtergere
  6. frumoase culori, măi voinicule! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. E posibil să alegi....și să fi împăcat?

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Ogarafgan: nu sunt şterse?
    @ Septembrie: dă cu banul!

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumim pentru legenda si imagine!Minunate amandoua!

    RăspundețiȘtergere