Un vals în noapte
Odată, cândva,
doi fraţi,
mai frumoşi decât copacii ce privesc norii
şi cu ochii aşa de albaştri încât până şi cerul îi invidia,
s-au îndrăgostit de aceeaşi fată.
Dar fata nu putea să fie decât a unuia dintre ei...
Fraţii s-au luptat pentru ea.
Cel învins a plecat spre nicăieri.
În drumul său, omului fără glorie i-au căzut câteva picături de sânge pe o plantă,
iar de atunci aceasta se numeşte Sângele voinicului...
¡QUE BONITO!!!! sALUDOS.
RăspundețiȘtergereUitam legenda (stiam de o lupta cu un balaur fioros), trecem nepasatori...si numai cand si cand privim atent...
RăspundețiȘtergerefrumoasa povestioara, dar si floricica :)
RăspundețiȘtergerePutea sa fie a celui pe care il alegea ea...fara vreo lupta, fara varsare de sange.
RăspundețiȘtergereChestiune de alegere...
@ Eugenia: o joacă la apus...
RăspundețiȘtergere@ Green: pe malul Dunării nu sunt balauri :)
@ Sophie: sunt despărţite de ceva ani...
@ Dreamer: nu ar fi ştiut ce să aleagă :)
Asta e o problema!
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: nu este singura...
RăspundețiȘtergerefrumoase culori, măi voinicule! :)
RăspundețiȘtergereE posibil să alegi....și să fi împăcat?
RăspundețiȘtergere@ Ogarafgan: nu sunt şterse?
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: dă cu banul!
Multumim pentru legenda si imagine!Minunate amandoua!
RăspundețiȘtergere