Istoria nu se învaţă pe vapor...

Regele Mihai şi-a semna actul de abdicare la 30 decembrie 1947,
în vreme ce tancurile sovietice se aflau în faţa Palatului Regal.
Pentru cei care ar sta pe un vapor şi ar frunzări o carte de istorie care nu face trimitere la surse,
din cauză că în ziua de azi este mult mai uşor să scrii cărţi din cărţi decât să mergi la documentele de arhivă,
ar fi destul de uşor să-şi dea cu presupusul că Regele Mihai a visat urât în noaptea de 29 decembrie 1947,
iar a doua zi a abdicat cu seninătate, "trădând interesul naţional".
În istorie nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Dacă s-a întâmplat ceva, înseamnă că aşa a fost planificat să se întâmple...
La 29 decembrie 1947, comuniştii au adoptat un Plan de măsuri privind înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române.
Planul, compus din două puncte - măsuri de securitate şi măsuri politice - arată modul în care s-a pregătit debarcarea regelui Mihai.
Din punctul de vedere al securităţii, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale aveau sarcina de a păzi anumite obiective (instituţii, puncte strategice, telefoane, căi ferate, lucrări de artă, radiofuziune etc.).
Se alarmau toate unităţile de rezervă, iar Gheorghiu Dej şi Petru Groza aveau să-i impună regelui să fie primiţi în audienţă
la 30 decembrie, cel mai târziu la orele 12-13.
Din punct de vedere politic s-au convocat parlamentarii pentru ziua de 30 decembrie.
S-a stabilit să se transmită la radio actul abdicării şi proclamaţia guvernului,
iar Parlamentul să desemneze un organ provizoriu de conducere, format din Petru Groza, Niculi Ion, prof. Parhon, Vasile Vaida şi Ştefan Voitec. Gheorghiu Dej avea să fie numit preşedintele Consiliului de Miniştri.
După ce regele Mihai şi-a semnat abdicarea, în stenograma Consiliului de Miniştri din 30 decembrie 1947 sunt menţionate cuvintele
pe care Petru Groza le-a adresat miniştrilor: Actul acesta (al abdicării) s-a făcut prin bună învoială. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei. (...) Ca să utilizez o expresie a reginei mame, poporul român a făcut azi un divorţ şi decent şi elegant de monarhie.
(...) Vrem să se ştie pretutindeni - şi aceasta este foarte important - că  lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său.
Dacă persoana îndrăgostită de vapoare ar fi avut consilieri buni, putea să spună că regele Mihai nu a avut suflet atunci când a refuzat cererea de graţiere a mareşalului Ion Antonescu, solicitată de mama acestuia, atâta vreme cât prerogativele regale îi permiteau acest lucru, în contextul în care viaţa este un dar divin...