Sexion d assaut - Désolé
Cu siguranţă că barza nu poate fi decât...în timpul lliber.
În mod cert, fata este o balerină...
joi, 30 iunie 2011
Piciorul de sprijin...
Cu siguranţă că barza nu poate fi decât...în timpul lliber.
În mod cert, fata este o balerină...
Radiografia unui suflet îndrăgostit...
Era - Don't You forget
Voi, cei care aţi fost îndrăgostiţi cel puţin odată în viaţă...
Voi, cei care vă veţi îndrăgosti pentru prima oară în drumul către stele...
Nu uitaţi...
Aşa arată radiografia unui suflet îndrăgostit,
făcută în momentul în care un scurtcircuit îi aduce pe oameni în acelaşi rând cu zeii...
miercuri, 29 iunie 2011
marți, 28 iunie 2011
Spaţiul inundat...
John Sokoloff - Alone
Stau în faţa scenei, în centrul primului rând.
Sala întreagă este cufundată în tăcere.
Sunt numai eu, deşi este premieră...
Luminile se joacă pe cortină,
iar din culise se aude cum bate gongul.
Lumini şi umbre aleargă de colo-colo,
iar şoapte în culoarea răsăritului inundă spaţiul.
Timpul trece, toate trec
şi, fără să vreau, constat că sunt la ultima reprezentaţie...
luni, 27 iunie 2011
Cum ar fi dacă...
Samvel Yervinyan - Quiet Love
...atunci când apune soarele:
- ai închide ochii, ascultând vântul;
- ai alerga spre zenit;
- te-ai bucura de culori;
- ai înălţa un zmeu;
- ai uita de supărare pentru câteva zeci de minute...
Inima timpului...
Il riflesso della mia anima
O floare de tei
s-a ferit de soare, cu ochelarii din umbră,
descoperind, undeva mai la dreapta, inima timpului...
Cu o întindere de mână ar parfuma sufletul ce se scurge fără odihnă,
însă şi-ar pierde din strălucire...
duminică, 26 iunie 2011
Procesiunea...
Bucureşti, Calea Victoriei, 26 iunie.
Catolicii îi sărbătoresc pe Ss. Ioan şi Paul, m.
sâmbătă, 25 iunie 2011
vineri, 24 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
Istoria nu se învaţă pe vapor...
Regele Mihai şi-a semna actul de abdicare la 30 decembrie 1947,
în vreme ce tancurile sovietice se aflau în faţa Palatului Regal.
Pentru cei care ar sta pe un vapor şi ar frunzări o carte de istorie care nu face trimitere la surse,
din cauză că în ziua de azi este mult mai uşor să scrii cărţi din cărţi decât să mergi la documentele de arhivă,
ar fi destul de uşor să-şi dea cu presupusul că Regele Mihai a visat urât în noaptea de 29 decembrie 1947,
iar a doua zi a abdicat cu seninătate, "trădând interesul naţional".
În istorie nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Dacă s-a întâmplat ceva, înseamnă că aşa a fost planificat să se întâmple...
La 29 decembrie 1947, comuniştii au adoptat un Plan de măsuri privind înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române.
Planul, compus din două puncte - măsuri de securitate şi măsuri politice - arată modul în care s-a pregătit debarcarea regelui Mihai.
Din punctul de vedere al securităţii, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale aveau sarcina de a păzi anumite obiective (instituţii, puncte strategice, telefoane, căi ferate, lucrări de artă, radiofuziune etc.).
Se alarmau toate unităţile de rezervă, iar Gheorghiu Dej şi Petru Groza aveau să-i impună regelui să fie primiţi în audienţă
la 30 decembrie, cel mai târziu la orele 12-13.
Din punct de vedere politic s-au convocat parlamentarii pentru ziua de 30 decembrie.
S-a stabilit să se transmită la radio actul abdicării şi proclamaţia guvernului,
iar Parlamentul să desemneze un organ provizoriu de conducere, format din Petru Groza, Niculi Ion, prof. Parhon, Vasile Vaida şi Ştefan Voitec. Gheorghiu Dej avea să fie numit preşedintele Consiliului de Miniştri.
După ce regele Mihai şi-a semnat abdicarea, în stenograma Consiliului de Miniştri din 30 decembrie 1947 sunt menţionate cuvintele
pe care Petru Groza le-a adresat miniştrilor: Actul acesta (al abdicării) s-a făcut prin bună învoială. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei. (...) Ca să utilizez o expresie a reginei mame, poporul român a făcut azi un divorţ şi decent şi elegant de monarhie.
(...) Vrem să se ştie pretutindeni - şi aceasta este foarte important - că lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său.
Dacă persoana îndrăgostită de vapoare ar fi avut consilieri buni, putea să spună că regele Mihai nu a avut suflet atunci când a refuzat cererea de graţiere a mareşalului Ion Antonescu, solicitată de mama acestuia, atâta vreme cât prerogativele regale îi permiteau acest lucru, în contextul în care viaţa este un dar divin...
Luând pulsul trecutului...
Igor Krutoi - Ballerina
În palma fetiţei se odihnesc 134 de ani de istorie...
miercuri, 22 iunie 2011
Dincolo de noi...
Realitatea...
Zilnic ne pierdem prin ea, măcinaţi de gânduri pozitive sau nu.
Ne uităm pe fugă la oameni şi la lucruri.
Unele aspecte ne plac mai mult, altele nu ne atrag deloc.
Selectăm clişee din marea de imagini şi rămânem cu ele.
Mai devreme sau mai târziu la unele renunţăm,
adăugând, peste vechituri, alte raze de soare cu parfum de inedit.
În principiu, realitatea ar fi cam aceeaşi pentru toţi,
însă diferă modul în care oamenii o percep.
Sunt persoane interesate de forme, altele de culori sau de sunete.
Până la urmă, spectacolul vieţii este frumos,
însă de cele mai multe ori ne pierdem în lucruri mărunte,
uitând să mai pivim la tot ceea ce se găseşte în jurul nostru...
Domnilor: nu aveţi dreptate!
Katiusa
Excelenţă,
sunteţi de ceva vreme ambasador în România...
Să ştiţi că ambasadorul Irlandei, cel al SUA şi cel al Germaniei o mai rup pe româneşte,
însă nu asta este problema.
De profesie sunteţi istoric militar.
Istoria Europei este teribil de frumoasă,
însă au trecut vremurile când se scotea din context numai adevărul istoric care ne convenea.
Să ştiţi că Al doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 şi nu la 22 iunie 1941.
Însă, ceea ce s-a întâmplat în 1939 când polonezii au luptat cu cavaleria contra tancurilor germane,
iar peste 17 zile au fost invadaţi şi de armata URSS, s-a numit agresiune.
Aţi afirmat că, la 22 iunie 1941, URSS a făcut faţă la cea mai grea agresiune militară pe care nu a provocat-o.
Când mareşalul Antonescu a spus OSTAŞI, V-am făgăduit (...) să şterg pata de dezonoare din cartea
Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. (...) OSTAŞI, Vă ordon: Treceţi Prutul!, nu a rostit vorbe în vânt...
Marş 2
Domnule general,
orice român vă admiră pentru faptul că, la aproape 90 de ani,
sunteţi unul dintre cei 70.000 de veterani de război.
De asemenea, nu v-a fost uşor pe front în contextul în care aţi fost rănit de două ori, în 1941 şi în 1944.
Apreciez că i-aţi spus Ambasadorului Federaţiei Ruse că Armata română a trecut Prutul din porunca mareşalului Antonescu,
ajungând până la Volgograd (ex-Stalingrad), însă i-aţi sărit din schemă pe militarii germani.
Apoi, afirmaţia că militarii sovietici au luptat cot la cot şi umăr la umăr cu militarii români contra germanilor, după 23 august 1944,
a fost făcută în mod pripit. A fost momentul în care m-am gândit că cei 11.000 de militari români care au murit la Oarba de Mureş,
în timp ce îi atacau pe germani fără a fi umăr la umăr şi cot la cot cu aliaţii sovietici, s-au răsucit în mormânt.
Domnule academician,
istoria nu este filosofie...
Vă aparţine afirmaţia Armata sovietică a eliberat România, iar ceea ce s-a întâmplat după aceea e numai vina noastră!.
Aţi făcut-o la puţine momente după ce aţi răsfoit cărţoaia la care vă uitaţi cu atâta satisfacţie.
Să ştiţi că armata sovietică a intrat în Bucureşti la 31 august 1944, capitala fiind eliberată de Armata română încă de la 27 august...
Apoi, aţi uitat că la Ialta, în februarie 1945, Churchill şi Stalin au decis ca URRS să aibă o influenţă de 90 % în România,
ceea ce a echivalat cu stalinizarea ţării, începută încă din 1944 cu celebrele tancuri care au adus de la răsărit oameni cu patru clase, făcuţi peste noapte ofiţeri superiori şi puşi în funcţii de conducere.
Apoi, tot poporul român este vinovat şi pentru că armata sovietică s-a retras din România în anul 1958...
marți, 21 iunie 2011
Alexandrina Hristov
Spuneţi-mi ce aţi vrea să vă mai cânt.
Hai, spuneţi-mi!
Alexandrina are o voce cum rar se aude.
Cine nu crede ar trebui să o asculte live,
în condiţiile în care înregistrările nu îi redau vocea fidel.
Are un râs aparte, iat toţi cei care stau în jurul ei par vrăjiţi.
Se concentrează atunci când cântă,
însă o simplă frunză adusă de vânt pe clapele pianului
sau vibraţia unui telefon mobil o determină să-şi întrerupă firul cântecului.
Deşi fata merge pe jos, prezentul îi este luminos, iar viitorul îi este desenat sub cele mai bune auspicii.
Alexandrina Hristov - Noi doi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
