Visele mele...

Se mai întâmplă să visez, uneori, dar nu cu ochii deschişi, aşa cum îmi place...
Unul dintre vise mă aruncă la proba scrisă de Limba şi literatura română de la Bac.
Ceasul ticăie, mai sunt cinci minute până expiră timpul, iar o voce din mintea mea mă sâcâie neîncetat:
Nu ai scris nici măcar de 5! Pici bacul! Adio facultate!
Şi tot în acelaşi vis mă gândesc: Cum naiba se face că, deşi am terminat facultatea, am ajuns iar la Bac!
În al doilea vis îmi apare o fată: uneori o cunosc, alteori nu...Şi de fiecare dată se întâmplă ceva, iar eu ar trebui să intervin şi să îndrept răul...Aseară, fata din vis era chinuită de un individ. În momentul în care am vrut să spun sau să fac ceva imaginea a fugit de mine şi am văzut-o din ce în  ce mai neclară, ca şi cum mă îndepărtam cu spatele de gura unui tunel din care ar fi trebuit să ies...
Mă uit la ceas...E cinci dimineaţa;
Am o maşină de spălat, iar afară nu-i ceaţă...
Îmi aduc aminte, ca prin vis, de un spectacol de dans de azi-noapte. Am fost un fraier. Ar fi trebuit să iau aparatul foto cu mine. La 11.15 pm eram la Ateneu. Trei fete au ţinut neapărat să îl vadă pe Păunescu. Nu am putut să intru..., gândindu-mă că e mai bine aşa.
Prea multe vise...
Dimineaţă am plecat să-mi limpezesc mintea...în Cişmigiu...
ascultând muzică

şi mijind ochii la o frunză...

M-am rătăcit printre copaci...

Nu am înţeles de ce fetele sunt mereu grăbite...

Am râs când frunzele mi-au spus că stau la rând să vadă iarna...

...şi m-am uitat la patinoarul ce se va naşte pe locul unde, acum o sută de ani, principele Ferdinand şi principesa Maria patinau ca doi îndrăgostiţi...