duminică, 21 noiembrie 2010
Iluzii...
Plouă mărunt...
Zgura se agaţă de bocanci,
iar vântul aleargă ciulinii printre stânci...
Plouă, timpul spălând păcatele unor vremi, triste,
în care măriri şi decăderi au luminat destine şi au ruinat civilizaţii...
Ajung la marginea unor stânci roase de vreme, privind spre abis,
şi încerc să îmi închipui modul în care elanul tinereţii, având onoarea la braţ,
a ales să nu mai respire aerul mării...
lăsând posterităţii un ghem de speranţe frânte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoasa fotografie...Am senzatia ca te duce cumva in timp...
RăspundețiȘtergerefrumoase cuvinte...transmit o emotie trista...trista ca si ploaia...
RăspundețiȘtergerenu stiu cum ai reusit sa transpui culorile astea in fotografia ta....sunt neobisnuite....ireale parca...si cerul....ai o pasiune pentru cer...am observat ca il evidentiezi in multe din fotografiile tale...
cerul tau e din opal....
...mă duce cu gândul acasă și la plimbările prin Cetate și la celula lui Horia...acolo stă ceva scris de încrederea în destinul poporului....Apoi, speranțele .....cred că noi le-am frânt! Cum mai arată abisul?
RăspundețiȘtergereMa tot "plimb" pritre cuvintele si fotografiile de aici! Imi face bine :)
RăspundețiȘtergereFelicitari! Si succes pe mai departe!
imaginea pare ireala...iluziile sunt ca niste scrisori...trebuiesc citite toate...citindu-le, deschizi o poarta, pe care daca iesi, nu te mai intorci niciodata...
RăspundețiȘtergeresplendid
RăspundețiȘtergerelovely !
RăspundețiȘtergerepoveste multa in fotografia asta:)
RăspundețiȘtergereAburinda, "iluzia" ne serveste o masa bogata, si ne hranim cu ea. Cer peste apa, stand sa cada... splendida, iluzia.
RăspundețiȘtergereTe-as intreba de vrei ca hrana "concretul", dar stiu deja raspunsul din randurile si fotografia ta.
Frumoasa imaginea!
RăspundețiȘtergereMa intreb daca nu cumva pacatele contemporane sunt mai distrugatoare...
Si ma gandesc ca sperantele frante in trecut puteau renaste, pentru ca aveau radacini puternice...
Astazi...
verde-gălbui.. ce nuanţă ciudată.. Sunteti la mare sau la munte? Si ce-ati mai îmbătrânit în relatarea Dvs.. Sunteti un moşuleţ autentic ce trăieşte din amintirile tinereţii.. Vedeţi să nu cădeţi de pe stânci, că de la o vârstă vă lasă jenunţii :))
RăspundețiȘtergereSuperb! Atmosfera magica de poveste...
RăspundețiȘtergere... greu să-mi găsesc cuvinte potrivite! Mulţumesc!
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: fu înghiţit de ceaţă...
RăspundețiȘtergere:) Bună noapte, om al mării!
RăspundețiȘtergereSuperbă imaginea.Felicitări!
RăspundețiȘtergeresuperba asta1 imi place mult
RăspundețiȘtergerema rog... 1 ala vroia sa fie de fapt !... :P
RăspundețiȘtergere