duminică, 21 noiembrie 2010

Iluzii...



Plouă mărunt...
Zgura se agaţă de bocanci,
iar vântul aleargă ciulinii printre stânci...
Plouă, timpul spălând păcatele unor vremi, triste,
în care măriri şi decăderi au luminat destine şi au ruinat civilizaţii...
Ajung la marginea unor stânci roase de vreme, privind spre abis,
şi încerc să îmi închipui modul în care elanul tinereţii, având onoarea la braţ,
a ales să nu mai respire aerul mării...
lăsând posterităţii un ghem de speranţe frânte...



18 comentarii:

  1. Frumoasa fotografie...Am senzatia ca te duce cumva in timp...

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase cuvinte...transmit o emotie trista...trista ca si ploaia...
    nu stiu cum ai reusit sa transpui culorile astea in fotografia ta....sunt neobisnuite....ireale parca...si cerul....ai o pasiune pentru cer...am observat ca il evidentiezi in multe din fotografiile tale...
    cerul tau e din opal....

    RăspundețiȘtergere
  3. ...mă duce cu gândul acasă și la plimbările prin Cetate și la celula lui Horia...acolo stă ceva scris de încrederea în destinul poporului....Apoi, speranțele .....cred că noi le-am frânt! Cum mai arată abisul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma tot "plimb" pritre cuvintele si fotografiile de aici! Imi face bine :)
    Felicitari! Si succes pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  5. imaginea pare ireala...iluziile sunt ca niste scrisori...trebuiesc citite toate...citindu-le, deschizi o poarta, pe care daca iesi, nu te mai intorci niciodata...

    RăspundețiȘtergere
  6. Aburinda, "iluzia" ne serveste o masa bogata, si ne hranim cu ea. Cer peste apa, stand sa cada... splendida, iluzia.
    Te-as intreba de vrei ca hrana "concretul", dar stiu deja raspunsul din randurile si fotografia ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoasa imaginea!
    Ma intreb daca nu cumva pacatele contemporane sunt mai distrugatoare...
    Si ma gandesc ca sperantele frante in trecut puteau renaste, pentru ca aveau radacini puternice...
    Astazi...

    RăspundețiȘtergere
  8. verde-gălbui.. ce nuanţă ciudată.. Sunteti la mare sau la munte? Si ce-ati mai îmbătrânit în relatarea Dvs.. Sunteti un moşuleţ autentic ce trăieşte din amintirile tinereţii.. Vedeţi să nu cădeţi de pe stânci, că de la o vârstă vă lasă jenunţii :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Superb! Atmosfera magica de poveste...

    RăspundețiȘtergere
  10. ... greu să-mi găsesc cuvinte potrivite! Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Septembrie: fu înghiţit de ceaţă...

    RăspundețiȘtergere
  12. ma rog... 1 ala vroia sa fie de fapt !... :P

    RăspundețiȘtergere