Ceaţa a fugit o idee, cât să pot vedea soarele...
Suficient să fotografiez şi să fug la o cană cu lapte...
Lichidul are culoarea albă dar nu are gust de lapte
şi nici nu este foarte cald...
Nu visez, doar văd soarele şi ceaţa care trage să-l înghită...
Dacă-ți spun că-mi place ceața....cine știe ce-mi răspunzi:)
RăspundețiȘtergereimi place ceata...
RăspundețiȘtergeresoarele tau pare ca pluteste in apa....e frumos...
Surprinzator de frumos,felicitari Cata.
RăspundețiȘtergereai folosit un filtru?
RăspundețiȘtergereinefabil
RăspundețiȘtergere@ Septembrie:
RăspundețiȘtergereai să te pierzi în ceaţă,
căutându-ţi visele,
ascultând şoapte şi păreri
rătăcite prin ceaţă
până când
timpul va obosi...
@ Pandhora:
Ce idee! Am devenit stăpânul soarelui!
@ Lucian:
aşa să fie; mulţumesc!
@ Smalldot: lumina a fost slabă; nu am folosit trepied; dacă foloseam filtru îmi mânca din diafragmă; aşa că: nu!
'Tabloul' asta este atat de frumos incat, nici nu indraznesc sa ating ecranul monitorului... :)
RăspundețiȘtergere@ Anima:
RăspundețiȘtergeredar poţi vedea mai bine amprentele de pe monitor :)
Cred ca imaginea se potriveste si cu situatia actuala. Nu suntem oare noi, romanii, in ceata?
RăspundețiȘtergereVremea tine intr-adevar cu tine. Sau cu noi? :)
RăspundețiȘtergereDeja m-am rătăcit...însă cred că voi obosi eu înaintea timpului.....
RăspundețiȘtergereE un peisaj din visul unui marţian! Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereera fragmentul acela de nor peste soare..
RăspundețiȘtergereAm ajuns, în sfârşit, la minunea aceasta de imagine ! Norii s-au desfăcut ca şi cochilia unei scoici, lăsând a se ivi din vălurile-i de-mplinire, Soarele, asemenea unei perle, a cărei apariţie împurpurează apa ... , dă umbra-tovarăşă de viaţă copacilor în oglindirea-n unde...
RăspundețiȘtergereFelicitări!!!