De Profundis
Doi oameni bat cu periile, la intervale scurte de timp, în cutii din lemn...şoptind:
Poftiţi! Poftiţi la lustragii!
Nimeni nu se opreşte să-i solicite.
Lustragii se uită lung la trecători, de jos în sus, având priviri curioase şi triste.
Când se plictisesc mai omoară o ţigare.
Lumea lor va dispărea...
În anii trecuți puteau fi aflați prin pieţe, dar odată cu modernizarea acestora nu mai au acces.
Mai puteau fi găsiți în jurul cinematografelor, pe Bulevard,
dar ploaia de falimente a sălilor de cinema i-a gonit şi de acolo.
Din depărtare se aude, vag, sunetul unei perii de lustragiu...
Bucuraţi-vă că încă îl mai auziţi şi înregistraţi-l în memorie.
Va fi o amintire preţioasă...
Eu nu i-am vazut niciodata. Cred ca si daca ar fi fost nu le-as fi acordat importanta. Insa stiu ca in Bucurestiul de odinioara existau si aveau clientela bogata si variata. Acum nimic nu mai constituie un punct de sprijin, totul se darama, inclusiv breslele acestea, meseriile vechi si alte lucruri care aveau parfumul lor.
RăspundețiȘtergere...străzi pietruite, berării, cinematografe, croitorii, blănării, anticariate, cofetării, florărese....Lustrangii îi regăsești astăzi doar în politică...
RăspundețiȘtergereTrist dar adevarat!
RăspundețiȘtergeremai sunt asa ceva?
RăspundețiȘtergere@ QED: i-ai văzut, dar nu ai avut vreme de ei...
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: nu am timp să mă uit la ei! :)
@ Anima: realitatea în trei cuvinte...
@ Veronique: exact în oraşul în care lucrezi, ieri, la 10.20 am.
am citit ca pe vremea cand ei erau de gasit pe strazi doar barbatii le foloseau serviciile (asa spunea codul bunelor maniere)...
RăspundețiȘtergereadevarul e ca mi se pare nefiresc ca o femeie sa isi ridice piciorul pentru ca pantoful ei sa fie lustruit...