Vârstă: 37 de ani;
Starea civilă: căsătorit, un copil de doi ani;
soţia i-a plecat la muncă în Spania, cu tot cu copil;
Ocupaţia: cioban;
stă pe munte, cu oile, de primăvara şi până toamna şi aşa câştig un an de viaţă.
Nu-i plac urşii: acum o săptămână mi-au luat două oi; ieri m-am întâlnit cu o ursoaică cu doi pui;
nu-i lăsa să iasă din drum şi îi bătea cu labele, ca să-i îndrepte, când o luau razna; no, amu, ce să fac?
Ori eu, ori ea! Am scos petardele şi am dat după animale! Aşa scap eu de urşi...
Dacă tot a venit toamna, şi a coborât cu oile, are timp să umble după ciuperci.
Dacă îi sărbătoare le vinde cu 25 de lei / kg; în caz contrar le scade preţul la 8 lei...
Cam aşa îşi aşteaptă muşterii...
Şi cam aşa negociază...
pe unde umbli breeeeee?
RăspundețiȘtergere@ Elena: printre gândurile mele...
RăspundețiȘtergereMi-era dor sa vad chipuri noi pe blogul tau! Ciobanii au acea saracie cu duhul care la noi nu se mai gaseste de mult... Si nu ma refer la prostie fiindca 'la oras' se gaseste in cantitati industriale... :)
RăspundețiȘtergere"Daca nu inveti te fac cioban, la pascut oile cu tine !"...asa meseria de oier, devenise sperietoarea copiilor, arma parintilor.
RăspundețiȘtergere"Fiind baiet paduri cutreieram/ si ma culcam ades langa izvor...", eiiii dar asta e o alta poveste.
Uite cate provocari, pornite dintr-o imagine!
Un om care niciodată nu se simte singur cu el....mi-ai adus aminte de povestea lui Dumitru Suciu din Bratilov....
RăspundețiȘtergerecam asta inseamna sa te ... descurci(...) cand sufletul ti -e facut tandari.
RăspundețiȘtergereFrumos material! :) Este bine să umbli printre ganduri pentru că găseşti lucruri frumoase ce îţi umplu sufletul cu bucurie şi îţi luminează faţa.
RăspundețiȘtergereinteresant echipamentul ciobanului, o fi de firma?
RăspundețiȘtergere