duminică, 24 octombrie 2010

Vă las...



 
 Chanson d`amour - Andre Rieu

Vă las inima mea
să o agăţaţi într-un cui
sau să o puneţi într-o cutie prăfuită...
Până când, plictisiţi,
o veţi lega cu o sfoară
dăruind-o unui copil
sau tocmind-o în târgul de vechituri.

O puteţi şi păstra,
de vă place,
deşi are urme de ace,
pulbere de stele
şi mătase de păienjeni...

E frig, vă spun eu că-i frig,
Dar, bucuraţi-vă!
Aveţi o inimă care să vă încălzească,
numai să nu uitaţi să aprindeţi focul...
în sobă...

Doar ceva cuie
vor rămâne în urmă,
bune de bătut în visele celor
care nu vor să vă încălzească...
inimile...cu fericire...


15 comentarii:

  1. parca mi s-a strans inima putin...
    atat de limpezi sunt versurile...atat de simplu-frumoasa fotografia...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos, ştiam despre tine că eşti istoric şi că ai publicat cateva articole foarte bune, însă văd că scrii şi poezii şi o faci foarte bine :).

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos dar de weekend! Eşti mereu plin de surprize plăcute! Mulţumesc!
    Să fii iubit/preţuit aşa cum meriţi!
    Un weekend plăcut!

    (cât de bogat poate să fie un ... sipet cu amintiri! o adevărată încântare!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Permite-mi, te rog, să-ţi ofer şi eu un modest dar (de amator). Spuneai odată (Tu... aici?) că ... ai ratat nişte ... (?) ... porumbei - i-am prins eu... caută-i!
    (critica-ţi o voi considera constructivă - am încă foarte multe de învăţat!)

    RăspundețiȘtergere
  5. O să o păstrez....pentru-că am nevoie de pulberea de stele să o presar pe vise și de mătasea de păianjeni să prind o speranță....și apoi, când voi vindeca și urmele de ace, o să te chem să o primești înapoi.......

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Pandhora: va creşte ea...
    @ Costea: eşti dezinformat; eu nu exist! Câte despre articole - sunt câteva sute....foarte bune...
    @ Danielle: peste 4 zile voi avea vreme de purtătorii florilor de măslin...de tei, de cireş, etc; toată lumea critică, nu are rost să o mai fac şi eu...
    @ Madalina: mă gândeam să o mai colorez cu aripi de pescăruş, cireşe amare şi un răsărit de soare...
    @ Septembrie: va trebui să alergi printe stele...dar ai să te rătăceşti şi vei îngheţa...şi te vei încălzi cu o inimă care nu-i a ta, numai că focul se va stinge...repede...

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumos!...pretioasa si inima de lemn...o sa fiu atenta sa nu-mi dau cu ciocanul peste degete cand o sa bat cuiele...

    RăspundețiȘtergere
  8. ... de la tine aş fi primit bucuroasă criticile, le-ai fi făcut ... cu inima-ţi încercată - când vei avea timp, ok!

    (... şi, fluierând, îmi port cu mine cântu-mi de iubire! - mă refeream la această plăcută variantă a piesei muzicale... abia acum am ascultat-o, după ce ieri am pozat un melc ducându-şi casa în spinare, aseară am văzut "Viaţa în cimitir" cu Rodica Bitănescu, mai târziu darul tău pentru noi... O duminică ... optimistă! Şi mâine mai e o zi ... )

    RăspundețiȘtergere
  9. Ar trebui să îi spui lui nenea Rieu să folosească textul ăsta pentru melodia pe care ai ataşat-o postării, efectul va fi total :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Versuri calde care ating corzile sensibile ale sufletului celui care le parcurge cu privirea. O inima de lemn... Sa stii ca ea ne incalzeste!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ei.. cum să ne laşi aşa minunăţie de inimă de lemn, pe care nu ai observat-o decât târziu, când ai fost tras de mânecă să-ţi arunci un ochi în cutia inimii! Mergea, la ăstea versuri, şi o muzichie pe măsura:
    http://folkblog.ro/2009/08/07/tatiana-stepa-va-las-cantecele-mele/

    RăspundețiȘtergere
  12. Sensibilitate in aceste vorbe... Cata bucurie si cata tristete poate sa incapa intr-o inima de om ? Si cata profunzime...

    RăspundețiȘtergere