Între un suflet curios şi dornic de a fi mângâiat
şi un alt suflet care mângâie fără răutate
distanţa se tot scurtează...
până când
sufletul cel mic renunţă...
Mi-a fost tare frica de caini pentru ca m-au muscat vreo doi, dar acum m-am indragostit de 5 odata si imi place sa-i hranesc, sa-i mangai. Nu mi-e frica nici sa ma murdaresc.
... renunţă la distanţă? Care, după opinia ta, e ... "sufletul cel mic"? Dorinţa de mângâiere este reciproc-împărtăşită, după cum înţeleg din ceea ce scrii şi mi se pare corect. Numeşti "suflet mic" cel al câinelui? - luându-te, probabil, după diferenţa fizicului, nu a sufletului. Că, de-ar fi altfel, ... ar şti el ce ţi-ar face! (glumesc... iar!)
... şi ce face? muşcă mâna ce l-a mângâiat? pleacă, pentru a-şi exercita provocarea la mângâiere, mai departe, pentru o altă mână? (nu am experienţă directă cu astfel de câini - cel pe care-l am în casă nu se pune, e de ... companie, cu instincte ... educate).
... ne-a indus în eroare ... personajul uman din poză (nu am gândit că ... tu eşti ... responsabilul cu atitudinea socotită, în mod normal, ca nefirească a patrupedului dornic de a primi şi a oferi mângâire). Da, se mai întâmplă să ai şi surprize ... de acest gen...
M-a emotionat postarea. Sufletul mare asteapta... Asteapta sa ofere mangaiere.
RăspundețiȘtergerefrumos
RăspundețiȘtergerepe mine ma induioseaza mereu animalele care stau la mangaiat:)
RăspundețiȘtergeresi buna sa ai:)
Ce catelus simpatic:* Frumoasa fotografie...Imi plac toate fotografiile tale, Catalin...Captezi emotii...Se vede ca esti un profesionist!
RăspundețiȘtergeree atat de simplu sa fii cald...tandru...
RăspundețiȘtergeresuflet increzator...
atat de sugestiva fotografia asta....
E foarte frumoasă fotografia. Animăluţele sunt minunate, iubesc sincer şi necondiţionat, doar să ai sufletul deschis pentru iubirea lor.
RăspundețiȘtergereMi-a fost tare frica de caini pentru ca m-au muscat vreo doi, dar acum m-am indragostit de 5 odata si imi place sa-i hranesc, sa-i mangai. Nu mi-e frica nici sa ma murdaresc.
RăspundețiȘtergereSufletul mic renunta? Ce suflet mare!
RăspundețiȘtergere... renunţă la distanţă?
RăspundețiȘtergereCare, după opinia ta, e ... "sufletul cel mic"? Dorinţa de mângâiere este reciproc-împărtăşită, după cum înţeleg din ceea ce scrii şi mi se pare corect. Numeşti "suflet mic" cel al câinelui? - luându-te, probabil, după diferenţa fizicului, nu a sufletului. Că, de-ar fi altfel, ... ar şti el ce ţi-ar face! (glumesc... iar!)
@ Danielle: renunţă la a mai fi mângâiat; instinctul de animal...
RăspundețiȘtergereRenunta la dorinta de a mai fi mangaiat? Nu cre. Cainele?
RăspundețiȘtergere... şi ce face? muşcă mâna ce l-a mângâiat? pleacă, pentru a-şi exercita provocarea la mângâiere, mai departe, pentru o altă mână? (nu am experienţă directă cu astfel de câini - cel pe care-l am în casă nu se pune, e de ... companie, cu instincte ... educate).
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: Dacă a văzut că ţin ceva negru în braţe, îndreptat înspre el,...s-a speriat!
RăspundețiȘtergere... ne-a indus în eroare ... personajul uman din poză (nu am gândit că ... tu eşti ... responsabilul cu atitudinea socotită, în mod normal, ca nefirească a patrupedului dornic de a primi şi a oferi mângâire). Da, se mai întâmplă să ai şi surprize ... de acest gen...
RăspundețiȘtergere