În oraşul în care plouă
Cândva am văzut o icoană plângând...
Din ochii Fecioarei de pe peretele bisericii curgeau lacrimi...
Sunt momente în care îmi aduc aminte, de două ori pe an, de lacrimile respective.
Prima oară se întâmplă primăvara, când plâng viile;
Al doilea moment este toamna, după câteva zile de ploaie,
când praful dispare, iar culorile ne îmbată privirile.
Ieri a fost pentru prima oară, în toamna asta, când mi-am reamintit de lacrimile de sfinţi...
Cat de perfecta poate fi picatura aia...
RăspundețiȘtergere@ Pifuneata: Am ţinut-o pe deget... dar s-a făcut mai mică...
RăspundețiȘtergere:) Cum de captezi toate momentele astea? Sunt pur si simplu sublime!
RăspundețiȘtergereMergând prin ploaie...
RăspundețiȘtergereFrumos titlu, frumoasă fotografia! Toţi suntem frumoşi :).
RăspundețiȘtergereDa..Dar si eu merg prin ploaie, dar recunosc ca nu am fotografiat niciodata...Tu captezi perfect momentele...Ai talent innascut!
RăspundețiȘtergere... superb!!! imagine, comentariu, ... melodia, deşi prin versuri ne duce la Bacovia, e binevenită: şterge, prin ritmul ei, starea de apăsare, sugerând optimism ... ne mângâie, parcă, ... lacrimile...
RăspundețiȘtergere... un trifoi cu lacrima cerului, asemenea unui diamant ... superb!
@ Pifuneata: nu e aşa...
RăspundețiȘtergere@ Danielle: să poarte noroc...
... nu numai talent, ci şi suflet pentru a se apleca asupra a ceea ce, de multe ori, ceilalţi, din grabă, nici nu le observă, sau nici nu ştiu de existenţa lor....
RăspundețiȘtergereFELICITĂRI!
Gata!
RăspundețiȘtergereStingerea! :)
...DA, SĂ POARTE NOROC!
RăspundețiȘtergereFrumos!
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa vad un making of... sau offfff... :)
pot sa spun si eu ca pare a fi o picatura de roua?
RăspundețiȘtergeredoar ca frunzele sunt usor ruginite pe margine...
o sa mai adaug ca esti coplesitor de sensibil...altfel nu ai putea observa...o picatura de ploaie....
..:) pot să dau eu trezirea? Imaginea e superbă...
RăspundețiȘtergere:)) Vezi daca te-ai impus? Toata lumea s-a dus la culcare imediat:))
RăspundețiȘtergereApropo esti modest, Catalin...
Ce comparatie...inaltatoare!Frumos, frumos!
RăspundețiȘtergere... Eu, rebela, nu ... m-am executat... am furat un strop de inspiraţie...
RăspundețiȘtergereWeekend plăcut!
De două ori pe an, anotimpurile plâng: vara plânge în octombrie fiindcă trebuie să lase iarna să îi omoare florile şi să-i alunge vietăţile; iarna plânge prin martie, când îsi dă seama că zăpezile nu mai au nicio şansa în faţa soarelui din ce în ce mai înflăcărat. Frumos macro. Mă duce cu gândul la minunata lume a necuvântatoarelor, dar habar nu am de ce:)
RăspundețiȘtergereRamai mut, ce sa zic? Frumos... Chiar ai vazut acele lacrimi sau e doar o metafora? Le-ai fotografiat?
RăspundețiȘtergere@ Adela: nu ai tu vreme...de alergat...
RăspundețiȘtergere@ Pandhora: nu se supără nimeni...dacă spuneţi...
@ Septembrie: înainte de a fluiera: e necesar să-ţi legi şireturile la bocanci! :)
@ Pifuneata: la cota 2000, cred că da...
@ Miki: dacă nu e bună o schimbăm!
@ Danielle: mulţumesc! şi bucuraţi-vă de linişte...
@ Mirela: de la o carte: Minunata lume a necuvântătoarelor!
@ QED: nu este metaforă, icoana există într-o biserică; cazul a fost mediatiatizat şi la tv; nu am foto...
mda, cu asta m-ai dat gata.este absolut minunata
RăspundețiȘtergere... cartea la care v-aţi gândit cred că este "Din lumea celor care nu cuvântă" - Emil Gârleanu.
RăspundețiȘtergereEste o carte tradusă în limba română prin 1968...
RăspundețiȘtergere... corect, am uitat de ea ...
RăspundețiȘtergereE frumoasa natura...cand plange!
RăspundețiȘtergere