Buba

 

Părinţii îşi mai ceartă copii, uneori, prin parcuri: Nu pune mâna! Buba!
Şi aşa, de frică să nu le pună progeniturile degetele pe nimic, totul devine Buba...
Înţeleg să aud termenul în parc, dar să-l mai şi văd scris...
În fine...plecând de la imagine...orice lucru ar avea un călcâi al lui Ahile, o bubă a lui.
Chiar şi lucrurile noi au. De exemplu, partea blocului care se vede în dreapta cadrului
îmi aminteşte de o fată, brunetă, care locuieşte într-un rezidenţial.
Fata şi-a ales apartamentul la etajul al II-lea, probabil din considerente strategice -
în caz că nu ar funcţiona  liftul să ajungă mai repede la destinaţie sau să audă mai limpede zgomotul maşinilor de afară (bine, în film maşinile ar trebui să aibă geamurile coborâte, iar din boxe s-ar auzi serenade...).
Şi cu paşi mărunţi ajungem şi la problema numită buba...
Orice dezvoltator cumpără materiale cât de cât ieftine.
Aşa se face că una dintre ţevile de la etajul al III-lea s-a fisurat, apa vizitând-o pe fata de la etajul al II-lea şi chiar şi pe vecinii ei de la etajul I. Şi a început un carusel cu Sunt asigurată!, Nu eşti asigurat!,
Cine plăteşte?, iar la final problema s-a rezolvat cam aşa:
băiatul cu ţeava şi-a plătit reamenajarea din banii proprii,
făcând acelaşi lucru şi pentru fata de la etajul al II-lea.
Bruneta, având asigurare, l-a despăgubit pe vecinul de la etajul inferior.
Reparaţiile s-au făcut de către dezvoltator. La brunetă au durat o zi întreagă.
Realizaţi? O fată să fie ţinută prizonieră în propria-i casă din cauza unei conducte...ieftine?
Până la urmă, zice ea, s-a ales cu o lectură interesantă: Viaţa oligarhilor ruşi...,
analizaţi din perspectivă britanică...
Chiar şi oligarhii au bubele lor; unul dintre avocaţii acestora a murit subit, deşi avea numai 37 de ani...