Câinele care aşteaptă trenul...

 

Mă uit la el...
Se uită şi el la mine, de jos în sus şi cu limba scoasă...
Are botniţă...un bun prilej să îl trag de urechi;
îi pun mâna în cap şi încerc să îl mângâi,
iar mârâitul ce se aude îmi duce mâna în sus...
Patrupedul se uită la proprietar şi aleargă spre pasarela CFR...
Nu ai voie acolo!, îi strigă stăpânul...
Igor, că aşa îl cheamă pe câine, o ţine pe a lui...
Se uită lung, de o parte şi de alta a căii ferate,
ca şi când ar aştepta pe cineva.
Într-un târziu renunţă şi pleacă, coborând scările pasarelei.
Peste patru minute a trecut rapidul de 3.25 pm,
şuierând prelung în momentul în care a trecut pe sub pasarelă...
 Igor, pe ăsta l-ai ratat...