Merge agale şi priveşte spre însemnele de căpătâi, ca şi cum ar căuta ceva.
Se duce pe un rând, se întoarce pe un altul...
La un moment dat se opreşte şi se uită mai atent la un nume;
scoate din buzunar o candelă şi o aprinde atent...
- Ce faceţi?
- Uite!, aici este înmormântat un camarad de-al meu...care a murit acum 65 de ani...
Generalul român are aproape 90 de ani...şi s-a reîntors la Zvolen (Slovacia)
din dorinţa de a-şi comemora camarazii care nu mai sunt...
EMOŢIONANT!
RăspundețiȘtergereCINSTE LOR!
catalin, esti un sensibil! iar asta spun, dupa ce, pret de cateva momente, dupa ce am citit postarea ta, am tacut.
RăspundețiȘtergere@ Sorina: am procedat ca şi şamanii: m-am tăiat cu degetul de la gât şi până la plexul solar; am băgat mâna înăutru şi după ce am adus-o afară am constatat că nu există nimic acolo!
RăspundețiȘtergereSingur....printre amintiri....
RăspundețiȘtergereArata de 70 de ani, maxim. S-a conservat bine, doar a fost general.
RăspundețiȘtergere... nimic?! nu cred... unde s-a pierdut?
RăspundețiȘtergereSpune-mi unde, ...? (sper să poţi răspunde, să vezi întrebarea....)
@ DAnielle: universul îi nelimitat, în expansiune chiar...
RăspundețiȘtergere... universul tău? m-aş bucura! cu sinceritate...
RăspundețiȘtergere(nu ai recunoscut piesa muzicală!!! păcat!... era un joculeţ de ... suflet)
... Universul? ... eeei, cât ni-l putem închipui şi înţelege în acest moment... (ştiu la ce te referi)