Tradiţii şi obiceiuri, care au în spate sute de ani,
îşi numără clipele finale;
Uite, războiul de colo, îmi zice o nemţoaică,
am lucrat la el zeci de ani;
dar ca să fac ceva la el trebuie să fim două femei...
doar eu am mai rămas; eu şi istoria locurilor ăstora
pe care nu o mai ştie nimeni;
când m-oi duce şi eu, războiul va rămâne de muzeu,
iar istoria locurilor nu o va mai şti nimeni...
Trec anii...
...şi pe zi ce trece devenim tot mai săraci
în tradiţii, obiceiuri şi istorii de locuri...
Foarte 'vie' fotografia! Cat despre ''traditii,obiceiuri si istorii de locuri'' imi place sa cred ca nu au cum sa piara atata timp cat mai exista cei care le iubesc...
RăspundețiȘtergereTraditiile si obiceiurile intotdeauna vor rezista si supravietui in vremuri grele, pentru ca DA, avem oameni iscusiti, care munesc cu atata daruire, chiar si in ciuda revolutiei tehnologice. La noi cred ca acesta este farmecul tarii, sa ne pastram vesnic traditiile si obiceiurile.
RăspundețiȘtergereFoarte interesante pozele postate in ultima vreme!
Ce colorata e viata uneori, iar apoi, aproape pe nesimtite devine pustie si gri. Iar in urma raman visele unor oameni si urmele a ceea ce au fost.
RăspundețiȘtergereCe amintiri frumoase ai adus....vacanțele de vară le petreceam pe malul Mureșului, la bunici...acolo, într-o cameră, singura "piesă de mobilier" era un război...la care am țesut și eu. Am învățat modele, să apăs pedalele și să...țes...am și uitat de "imaginile" acestea. Mulțumesc!
RăspundețiȘtergere"Prin fire colorate, prin ganduri mii si mii
RăspundețiȘtergereStau veacuri sa adape trairile-argintii.
Ne nastem din tacerea cu iz de borangic
Tesand amara cale din firul aspru, mic."
Stiu ca nu se vor pierde cu totul, dar depinde de oameni, iar oamenii sunt asa de schimbatori.... Acum folclorul li se pare doar un mod de-a castiga mai mult prin strainatate. Nu se gandesc la suflet...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere