Toamna la cehi (III)

 

Îmi vine în minte o ironie a lui Nicolae Iorga adresată celor de la putere, în perioada interbelică.
Şi atunci, ca şi acum, Bucureştiul era cârpit, pe ici, pe colo...
Iorga a înţeles ce anume a determinat să se perpetueze o stare de fapt negativă;
savantul mergea prin oraş şi apostolii şi vedea mai de aproape supărările oamenilor, gropile, bălţile
şi alte minuni dâmboviţene, în vreme ce parlamentarii, de la înălţimea limuzinelor, nu aveau timp să observe
supărările.
Şi ajungem la cehi...; au nişte trotuare de invidiat, ca lăţime,
iar până la stradă au lăsat un spaţiu verde consistent.
În ultimii ani, trotuarele bucureştene s-au tot îngustat...creându-se locuri de parcare...
Dacă Iorga ar fi trăit în prezent...nu ar fi mai fi avut un trotuar pe care să meargă...