Aveam un coleg pistruiat în şcoala primară şi de câte ori îl întrebam cum de este aşa avea acelaşi răspuns: Seara, înainte de culcare, stau şi mă uit pe cer şi număr stele, iar a doua zi ele îmi răsar pe obraji...
În noaptea asta nu prea este loc de stele pe cer, norii făcându-şi de cap, iar eu, jucându-mă cu două flori de cais, am ajuns să văd două stele înconjurate de petale albe...
Sper să nu-mi răsară pe obraji...
de obicei, stelele sunt luminoase....dar imi place ce ai vazut si cum le-ai incadrat
RăspundețiȘtergere@ Ellenaa: flori sfinte, de Mitropolie...
RăspundețiȘtergereNu stiu daca stelutele existau sau le-ati creat jucandu-va,dar sunt foarte frumoase.Pot sa le fur?
RăspundețiȘtergere@ Angela: pentru Dvs nu folosesc termenul nu!
RăspundețiȘtergereLa dumneavoastra stelutele au rasarit in ochi, priviti perspectiva vietii intr-o lumina delicata ... asa ca florile de cais!
RăspundețiȘtergereCred ca sunt florile de cais din poezia mea.
RăspundețiȘtergereCe n-am stiut eu... ca au stele in mijloc...
Frumoasa perpectiva de a privi florile ne-ai oferit...
RăspundețiȘtergereDoua stelute, n-ar fi mare lucru daca ai avea pe obraji... asa cum avea colegul tau. Pana una alta e bine ca le-ai pus aci pe blog sa le vedem si noi. :)
RăspundețiȘtergere@ Danela> lumină poluată de Bucureşti...:)
RăspundețiȘtergere@ Christinne L> ale tale-s mai frumoase...
@ Joykarisma> aşa o fi...
@ Oana: la tine am văzut, astăzi, mult mai multe...