Nea Piciu

Stau pe malul Dunării, la Sulina, şi mă uit la o plasă de pescari, aşezată cu grijă la uscat.
Hai să-ţi arăt instalaţia La rece!, se aude din spatele meu...
Cum vă spune?
Ne-a Piciu!, aşa mă ştie toată lumea pe aici...
Intrăm în cherhana, o clădire cu ziduri din beton, iar în capătul culoarului ne oprim în camera din dreapta.
Aici depozităm peştele, înainte de a-l trimite la piaţă. 
Îl aşezăm în lăzi din plastic şi punem gheaţă peste el...
Mă uit la peştele din lăzi...
Încă nu a murit...
Cu cât vă intră peştele aici?
Cu un leu...
Şi cu cât pleacă?
Cu patru lei...
Mă gândesc la faptul că la majoritatea marketurilor preţul peştelui începe de la 8 lei...
Hai să vezi şi unde facem gheaţa!
Ieşim din camera La rece şi intrăm în alta, unde sunt aliniate trei instalaţii din inox.
Aici preparăm gheaţa...
Pare o cameră mortuară...aşa că ieşim afară, la soare.
Nea Piciu îmi arată un bătrân care se uită cu interes la pescarii ce-şi aduc peştele la cherhana în bărcile cu motoare de Honda.
Îl vezi?
Toată viaţa a prins peşte.
L-a vândut cu câţiva lei, iar acum nu poate trăi din pensie. Abia de are 400 de lei...