Puşcăria

Germanii, turcii şi bulgarii intră în Bucureşti.
E 6 decembrie 1916...
Guvernul român a fugit la Iaşi, cu trei zile mai devreme.
Armata română...cedase.
Se găsise scuza că germanii ar fi  capturat un plan secret de apărare, de ultimă rezistenţă pe Neajlov şi Argeş (Bătălia pentru Bucureşti), iar asta ne-a fost fatal.
Probabil că, şi dacă am fi avut 1.000 de planuri şi măsuri de apărare, germanii conduşi de feldmareşalul Mackensen (1849-1945) ne-ar fi călcat oricum în picioare...din punct de vedere militar.
Orice ocupaţie are şi părţile ei bune...;
primii care au simţit-o pe pielea lor au fost maidanezii din Bucureşti...împuşcaţi de militarii germani;
au mai fost fetele îndrăgostite de felinarele roşii, care s-au mutat la hotelurile din centru, invitate fiind de ofiţeri, că doar venea iarna, iar pe la noi se face, uneori, frig de crapă pietrele;
a mai fost iarba din curtea Ateneului, unde germanii îşi păşteau caii, împrospătată cu miresme prusace.
Lagărele din Austria, Bulgaria, Franţa,  Germania, Turcia şi Ungaria  au fost umplute până la refuz cu prizonieri români.
Mulţi erau militari, mai puţini civili, iar cel puţin 124.000 de români au murit, în prizonierat,  în Primul război mondial (1916-1919).
Înainte de a ajunge în lagărele inamice, prizonierii români erau anchetaţi. În special ofiţerii...
Cum erau prinşi, cum erau făcuţi pachet şi trimişi la Puşcărie, un palat terminat la roşu, în 1914, şi amplasat în centrul Capitalei.
Încăperile Puşcăriei fost adaptate special în acest sens.
După interogatorii urma calvarul...destine frânte de principii scrise cu pene înmuiate în ură, venin, durere, trădare...
_________

Puşcăria există şi în prezent.
Dar a devenit un loc unde oamenii care se căsătoresc dansează fericiţi şi zâmbesc şarmant o noapte în viaţă, chiar dacă de imagine, uitând că au făcut rezervare cu cel puţin un an de zile mai înainte, uneori chiar şi cu intervenţii, doar ca să fie siguri că una dintre celule va fi a lor...

Bine, clădirea este cunoscută sub numele de Cercul Militar Naţional..., iar vulturul din imagine este un element de decor al acesteia...
Până una-alta, când trec prin Piaţa Tricolorului (Calea Victoriei colţ cu B-dul Regina Elisabeta),
mă gândesc la câţi români au suferit în Puşcăria din centru, acum aproape o sută de ani,
şi nu la câţi au devenit fericiţi acolo...

PS: scrisă la sugestia unui prieten, îndrăgostit de Nord...