1887

Ieri am fost într-o pădure, înainte de Snagov, iar printre picături am văzut şi un cimitir de călugări.
Necropole de călugăriţe am mai văzut, chiar de mai multe ori...
La călugări e o altă lume...
În primul rând,  mormintele de sec. XIX sunt impozante.
Însemnele de căpătâi sunt exclusiv din piatră, fiind atent dăltuire. Dovada e în imaginea postată...
Urmează mormintele călugărilor cu funcţii, decedaţi în ultimii 30 de ani.
Civilizaţia şi-a pus amprenta în alt mod.  Crucile sunt făcute exclusiv din marmură albă, iar unele au chiar şi fotografii.
În partea din spate sunt amenajate mormintele călugărilor fără funcţii.
Cea mai veche cruce datează din perioada interbelică, fiind făcută din lemn masiv.
Toate celalte însemne de căpătâi sunt realizate din metal, iar pe plăcuţe miniscule din inox sunt trecute datele de identificare.
Crucile sunt aşa de bine aliniate încât am avut senzaţia că mă aflu în Cimitirul din Arlington...
Şi mai este ceva inedit...
În cimitir există şi mormântul unei tinere care a murit la vârsta de 35 de ani...
Nu a fost călugăriţă...
Mormântul acesteia a fost amenajat în latura stângă, acolo unde din faţă şi până în spate ai senzaţia că te afli într-o livadă,
din cauză că nu mai sunt şi alte morminte.
Fata a provenit dintr-o familie înstărită.
Pe mormântul acesteia florile nu sunt sădite, ci au fost aduse în ghivece de mici dimensiuni şi lăsate în spatele însemnului de căpătâi.
O tentaţie la care unii nu au putut rezista. O parte din flori au fost luate din ghivece cu tot cu pământ...
Şi mai sunt melcii, unii ascunşi în iarbă, pe care-i auzi cum trosnesc sub tălpi.
Nu lipsesc albinele, care nu se grăbesc, iar din depărtare se aud broaştele ce îşi dreg glasurile...

PS: Melcul din fotografie doarme pe o inscripţie din 1887...