Străbunicul şi bunicul lui au fost pescari...
Tatăl lui este pescar...
El nu putea să devină decât... pescar.
Diferenţa este că acum nu se mai trage la vâsle, folosindu-se bărcile cu motor...
Iubeşte Dunărea şi tot ceea ce ţine de ea.
Zâmbetul i-a fost determinat de o vidră...în timp ce mergea cu o barcă cu motor.
Cine o fi pescarul? :)
RăspundețiȘtergereFoarte reusita !
RăspundețiȘtergere@ Anima: un băiat din Sulina...
RăspundețiȘtergere@ Mihaela: mulţumesc!
Destul soare ca sa-i lumineze fata luminata de zambet, destula lumina in ochi pentru a se vedea in umbra , frumos conturul de la gluga, un prag separator care evidentiaza ata lumina chipului cat si cerul luminos si albastru.Destul :) de reusita!Sic!
RăspundețiȘtergere@ Danela: erată: se va citi sâc! în loc de sic! :)
RăspundețiȘtergereBucuria de a fi pescar ise citeste pe chip.
RăspundețiȘtergereO bucurie imensa proiectata pe cer.
Frumoşi ochi mai are pescarul acesta! Cu ei sigur nu prinde peşte, mai degrabă domnişoare... :)
RăspundețiȘtergereda, tare pustiul...
RăspundețiȘtergere@ Christinne L.: e şi el tânăr...
RăspundețiȘtergere@ Joykarisma: e timid...
@ bogudan: mai vedeai pelicani, de aproape, fără el?
Bine surprins gestul... :)
RăspundețiȘtergere:)!
RăspundețiȘtergere