12 ianuarie 1878.
Ruşii nu i-au mai vrut pe români alături, în drumul lor spre Bosfor, după ce Plevna a căzut asediată...
Aşa că armata Regelui Carol I atacă localitatea Inovo (Smârdan).
După câteva ore de luptă, oraşul este cucerit.
286 de militari români au rămas definitiv pe pământ bulgăresc...
Au murit şi civili, mulţi provenind dintre aromânii din zona Timocului, implicaţi în sprjinirea armatei române.
Una dintre victime a fost Mariţa, o copilă de 12 ani, care le-a cărat militarilor români apă cu o găleată din lemn.
Aromânii au dezvelit în memoria Mariţei, în 1905, o statuie din bronz, realizată în ronde-bosse, în cimitirul militarilor români. Fetiţa ţinea o găleată în mâna stângă, iar în mâna dreaptă avea o coroană din frunze de laur, pentru frunţile eroilor români.
1 septembrie 1916.
Bulgaria atacă violent România, sprijinită de germani şi turci. Peste cinci zile, armata română a fost înfrântă atât numeric, cât şi tehnic: nu mai avea muniţie!, iar bulgarii se laudă, şi în prezent, cu cea mai mare victorie din istoria lor contra ţiganilor de români.
Naţionaliştii bulgari au aruncat în aer o parte dintre monumentele eroilor români.
Monumentul Mariţei a avut aceeaşi soartă...
10 mai 2001.
O replică din piatră a Mariţei a fost dezvelită într-un parc din municipiul Calafat, după ce aromânii au constat că, la sudul Dunării, insistenţele lor au rămas fără rezultat...
Pe o placă din marmură albă, montată în latura dreaptă a monumentului sunt inscripţionate cuvintele:
ÎN MEMORIAM / MARIŢA / FETIŢA VLAHĂ ÎM- / PUŞCATĂ DE TURCI / LA SMÂRDAN ÎN TIMP / CE DUCEA APĂ SOL- / DAŢILOR ROMÂNI. 1877
Of...
RăspundețiȘtergereCumplit, tragic. Aproape la fel de tragic ca povestea ultimilor 20 de ani, spusa de cineva peste 50.
Mă-ncearcă uneori o furie împotriva altor popoare...
RăspundețiȘtergereTrista poveste...ma bucur insa ca am aflat-o prin intermediul blogului tau...
RăspundețiȘtergereFrumos exemplul Maritei!
RăspundețiȘtergereSi mai ales ca este postat astazi, de Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta in lupta pentru apararea credintei in Dumnezeu.
Ce frumos ne-ai spus povestea Maritei ! Cum le stii tu pe toate ca un om mare (a se citi batran) si a se lua ca un compliment :D
RăspundețiȘtergereDomnule Fudulu, nu mai am palarii , nici vreo basca...le-am tot aruncat in sus de multe ori citindu-va blogul si privind fotografiile.Multumesc!
RăspundețiȘtergere@ Fotografu: şi câte nu ştim despre ultimii 20 de ani...
RăspundețiȘtergere@ anca: stai liniştită! Sabia lui Ştefan nu-i la locul ei...:)
@ Tasha: poveştile frumoase plictisesc...
@ Christinne L: ştii care-i faza? A mai făcut o fetiţă aşa, numai că avea o găleată cu lapte şi era în Al Doilea război mondial! Acum câţiva ani avea vreo 67 de ani...
@ Ema: Dvs aveţi, din câte realizez, o maşină tare frumoasă... (cred că este un compliment...).
Pe unde vă lăudaţi că o parcaţi? Ce presiune aveţi în anvelope?:) ...dacă tot vin să asist la un proces în Constanţa...
@ Danela: doamnă dragă: dacă veţi merge într-o excursie la un meci de fotbal din Spania...la galactici...sau la extratereştri, veţi vedea cu câte pălării şi băscuţe vă puteţi pricopsi...; sper să nu fie un meci unde să piardă gazdele, că atunci se aruncă cu perinile de se pun pe scaune ...
RăspundețiȘtergereDe cate ori ajung in Calafat merg acolo sa fac o poza langa Marita. Am intrat deja in istorie cu asta, in caz ca uit, cineva imi aminteste: "ai uitat de Marita in sejurul asta". NU-i stiam povestea, decat ce citeam pe piatra pomenita de tine. Multumesc ca acum stiu ce-i cu ea.
RăspundețiȘtergereFrumos scrisă povestea statuii :). Felicitări!
RăspundețiȘtergere@ Indiscreta> Asa se explica de ce statuii ii lipseste antebratul drept...:)
RăspundețiȘtergere@ Costea> Times New Roman, marime caracter 10...
simt nevoia sa-ti spun ceva....dar...chiar nu am toate cuvintele la mine....tu reusesti mereu sa le aduni pe cele potrivite....cuvinte...imagini...
RăspundețiȘtergerefelicitari !
Tulburatoare poveste...nu o stiam.
RăspundețiȘtergere