Misterioasa

 Am momente în care mă uit lung la ea.
Ea nu mă vede. E prinsă cu ale ei...
Tot ce face, face cu pasiune.
A muncit mult pentru asta.
Sunt ani şi ani de încercări.
Acum...reflexele i-au intrat în sânge.
Uneori mă surprinde cât de plină de viaţă poate fi.
Seara la 7 are aceiaşi agerime în gesturi şi mişcări de parcă ar fi dimineaţă.
O mai supăr câteodată, dar îi trece.
Uneori repede, alteori mai greu...dar are marea calitate că ştie să ierte.
Sunt momente în care mi se face dor de ea, pun mâna pe telefon şi o sun.
Nu o prind mereu, dar e fată bună la suflet şi mă resună ea.
E foarte parolistă. Vine de fiecare dată când este aşteptată. Dacă ştie că întârzie, telefonează:
Sunt în locul x; ajung în 15 minute...
Îi place să meargă pe munte.
Nu două-trei zile. E prea puţin...face trasee de 10 zile...
A, da...detalii...mai multe detalii...
Este blondă, cu ochii verzi şi suficient de înaltă ca să nu fie considerată măruntă.
Uneori ne mai uităm pe fotografii...Are ochi critic: Asta îmi place!, Asta nu e bună, şterge-o!
Aici mai trebuie să încerci...
Cine o fi ea?
Mi-a spus că nu o cunosc deloc...
E misterioasă, deci...
Atunci, misterioasă să şi rămână, chiar şi azi, 15 aprilie,
dacă azi s-a întâmplat să îi postez silueta.
Dar, decretez ziua de azi ca fiind a ei...
Misterioaso...un ghem de cuvinte îţi bate la uşă...
La mulţi ani!