Tocmai tu, fata mea?

   

Bal Musette ~ Bourrasque vals

 
Omul cu ochii căprui zâmbeşte, uitându-se la cerul albastru de septembrie,
şi se gândeşte că are toate motivele să fie fericit în anul 1986,
atâta timp cât soţia i-a adus pe lume primul copil: o fetiţă...
Bărbatul îşi imaginează un viitor în care-şi vede fata căsătorindu-se după absolvirea facultăţii...
Să mă pregătesc de nuntă, îi trece un gând prin minte.
Timp de o săptămână, ajutat de prieteni, a fabricat 200 de l de palincă,
iar un butoi din lemn de dud a devenit preţiosul depozitar al licorii.
Anii au trecut...
Suntem în iunie 2008; fata născută în anul 1986 a devenit licenţiată în drept,
fiind peţită de un coleg de facultate...
Bărbatul cu ochii căprui zâmbeşte când aude că nunta va fi la toamnă...
Merge în pivniţă şi se uită la butoiul la care nu a umblat nimeni de 22 de ani,
gândindu-se că la capitolul băutură toată lumea va fi mulţumită.
Telefonează şi rezervă un restaurant pe malul Crişului, se tocmeşte cu trei cântăreţi,
comandă 250 de invitaţii şi îi pune pe viitorii miri să le trimită rudelor şi prietenilor...
A venit toamna, plouă iar vântul rupe frunzele copacilor; mai sunt două săptămâni până la nuntă...
Telefonul mobil tremură pe masa din sticlă mată...
Deşi e târziu, omul cu ochii căprui priveşte mirat la display şi răspunde:
- Da, fata mea!
În difuzor se aude o persoană plângând, care spune într-un târziu:
- Tată...eu sunt; simt că el nu mă iubeşte sincer; nu mai vreau să mă căsătoresc...
- Se poate să-mi faci una ca asta? Tocmai tu, fata mea?
Legătura telefonică se întrerupe..., iar tatăl fetei nu a închis un ochi toată noaptea...
A doua zi a anulat rezervarea la restaurant şi a rupt contractul cu trupa responsabilă cu muzica.
Şi-a sunat toţi prietenii şi i-a anunţat că vinde 200 de l de palincă...de-o vârstă cu fata lui...
În două zile, butoiul din lemn de dud a rămas văduv...