Mai anii trecuţi, cineva povestea că obişnuieşte să îşi scoată covoarele afară din casă şi să le bată în zăpadă...
Un bărbat la 50 şi ceva de ani a găsit şi o replică pentru a nu-şi căra covoarele în zăpadă:
Crede cineva că John, care stă la etajul 45 într-un zgârie nori,
are răbdare să-şi ia covorale în braţe şi să le ducă afară? Aspiratorul e suficient!
Decoamdată nu avem zgârie nori în Bucureşti, însă dacă tot ninge afară...
cine are timp îşi scoate covoarele...la bătut, cu supravegherea de rigoare...
O idee interesanta. Daca as avea timp, as face-o :)
RăspundețiȘtergereAh..., dar cine mai are covoare?? :))
RăspundețiȘtergereAcelasi efect se obtine cu o perie si cativa stropi de apa. Dar, astfel, nu am sti ce culori are carpeta oamenilor...
RăspundețiȘtergerezapada e.. covor nu mai e..
RăspundețiȘtergeresi numai cine nu a batut covoare in zapada nu stie cum e..
Ma intrebam daca pot sa scot parchetul si sa-l curat in acelasi fel:)!
RăspundețiȘtergere... au murdarit frumusete de zapada ... yac ...
RăspundețiȘtergere...un motiv pentru oamenii mari de a ieși la zăpadă..:)
RăspundețiȘtergeredistractiv! ce imi placea cel mai mult era mirosul de iarna pe care-l avea covorul curatat si geruit in felul asta.
RăspundețiȘtergereEu in locul lor transformam covorul in sanie... :)))
RăspundețiȘtergerefara violenta!...acum vreo 25 de ani am avut si eu o idee asemanatoare...proasta, de altfel...covorul a ramas asteptand la usa, iar colegul de camera n-a mai dat pe-acasa o saptamana...totusi, aspiratoarele s-au inventat pentru femei, sa le foloseasca mai cu placere barbatii...
RăspundețiȘtergeremdaaa....moda la romani...sau tzolul meu e mai oval decat al tau! sac! sac!
RăspundețiȘtergereEşti ... TE-RI-BIL! Mi-am amintit de faza curăţării de covoare din vară...
RăspundețiȘtergereMai e vreunul care olfactiv să retrezească, să-şi reamintească mirosul proaspăt adus în casă de lucruşoarele scoase la zvântat-în-ger, în încăperea animată de trosnetul lemnelor puse pe foc şi de blânda căldură a unei sobe adevărate?! Nu se vrea întoarcere la "viaţa din copac", cât a vedea şi în ce am socoti că-i rău un strop de ... bine!