duminică, 19 decembrie 2010

Condamnatul la viaţă




   
 Tudor Gheorghe -    La fereastra cu gutuie
 
Mi-am inchis ochii. Şi nici nu aud marea de furnici umane care au tăbărât în jurul meu.
Nu simt tumultul viu ce mă înconjoară.
Ştiu că lumea e acolo, că e plină de răzmeriţe interioare şi de furtuni în interacţiuni,
dar încerc sa ignor asta.
Încerc să privesc în mine, să îmi caut inima de gheaţă, în interiorul învelişului de lut.
Rup foaie cu foaie învelişul meu, ignorand efectul genului acesta de analiza - ca atunci când tai o ceapă.
Cu cât mă apropii mai mult de inimă, constat cu stupoare ca nu mi-e frig.
În întuneric mai bâjbâi, mă mai lovesc de câte o amintire,
de câte un sentiment pe care nici nu ştiam ca l-am avut vreodată.
Înjur scurt şi merg mai departe,
depunând efort pentru a nu da cu capul de tavanul care se va surpa la primul cutremur major.
Am gasit-o. Ceea ce credeam a fi o noua Antarctica e de fapt un iad care pârjoleşte totul în jur,
iar crapaturile din tavan sunt efectul.
Acest iad, pe care il port în piept, transformă lumea în cenuşă.
Ştiu că, dacă mai privesc, sufletul o va lua la goană...
Da! Deschid ochii mari.
Sunt viu şi pot topi orice castel de gheaţă...

16 comentarii:

  1. ...imaginea de pe partea cealalta a privirii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poza ta...e făcută în față la KFC....se "citește" în iris.....
    Postul....pare o răzvrătire.....

    RăspundețiȘtergere
  3. O lume intreaga intr-un iris, un roman intreg intr-o imagine, o mare de gheata intr-o melodie. Ce potrivire intre cele trei!

    RăspundețiȘtergere
  4. "... arde foc de paie ude ...nimeni, nimeni nu ne-aude" ... cui i-ar arde să ne-audă!

    ... condamnat la viaţă vs viaţă de condamnat (condamnat=substantiv comun, ...)
    Aparenţe ... topirile castelelor de gheaţă...
    Viaţa ca iad vs iadul de viaţă ... de toate ne leagă Speranţa&Iluziile ...
    Incitantă provocare spre o serioasă analiză, introspecţie, meditaţie, ... !

    Postare unitară: măiestrit scrisă, imagine fascinantă, muzica ... o reuşită! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nicio inima nu este de gheata. Daca mai exista oameni despre care spunem ca nu au suflet, aceia cred ca au un bolovan in loc de inima.
    Dar cunosc multi oameni cu suflet frumos si cu inima buna, asa ca pe ceilalti ii ignor complet. :)
    Tu injuri? Ma indoiesc...
    Alta postare imediat dupa miezul noptii. Ma intreb de ce...

    RăspundețiȘtergere
  6. Măi, măi, ai început cu flăcări în colțurile okilor :))
    Mult tumult în mijlocul cepei. Era bun pentru mine. Ceapa coaptă face bine la plămânie :))

    Hai că suntem lângă tine! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Adela: ca să dormim... frumos şi să visăm ... cu ochii deschişi! E modu-i inedit de a ne pedepsi că la ora aceasta nu dormim deja, ca oamenii... (glumesc, cu drag!)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a placut... "(...) nu dormim deja, ca oamenii...". :)
    Pai noi ce suntem? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am regasit în cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Adela: punctele de suspensie ar fi trebuit să sugereze "oamenii obişnuiţi ... a se culca înainte de miezul nopţii, nu la cântatul din zori al cocoşilor". Cu tot respectul! (aaah, limba şi limbajul, la care se mai adaugă şi-o ... modestă "diferenţă" de generaţii; dacă, din grabă, mai uit să pun şi punctuaţia ce s-ar cere, "distracţia"-i pe cinste!)
    Numai gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere
  11. si toata postarea asta se imbina PERFECT:)
    felicitari:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Sentimentele... Normal ca toti simtim, chiar daca bravam si spunem ca nu. Unii sunt introvertiti, asta-i tot.

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi plac inimile de foc! Dar nu trebuie ca totul sa ramana in interior. E bine ca atunci cand arzi, sa incalzesti pe cine ti-o fi drag. La ce bun focul, daca nu se poate nimeni incalzi la el?

    RăspundețiȘtergere
  14. O calatorie profunda prin tara inimii de foc... O lectie de viata...

    RăspundețiȘtergere
  15. "Ştiu că, dacă mai privesc, sufletul o va lua la goană"...
    placuta stare de instrainare...logica e o plasa asa de rara, ca scapa prin ea aproape toata realitatea...orice foc e la inceput o scanteie...

    RăspundețiȘtergere