Adio!

   

Frankie Miller - Darlin'

Penultima zi
Vede prin fereastră cum fulgii dansează uşor, iar Câmpul lui Marte îşi schimbă culoarea.
Telefonul mobil începe să tremure pe masa din sticlă...
Se uită lung la el, închide Radio Paradise şi răspunde fără tragere de inimă:
- Alo!
- Hei!
- Da...
- Ce faci azi?
- Caut gânduri pierdute în ultimele zile...
- Hai la un ceai!
- Ceaiul va fi prea fierbinte...
- Adică, nu mai vrei să ieşim împreună...
- Cam da...
- S-a terminat?
- Da! S-a terminat...
Închide telefonul şi îl aruncă printre cărţile bibliotecii.
Îşi ia creionul şi trage ultimele linii la portretul ei...

Ultima zi
Traversează Podul Alexandru al III-lea şi merge pe Esplanada Invalizilor,
strângându-şi fularul alb la gât.
O siluetă neagră se opreşte în faţa lui; se uită de jos în sus la ea:
cizmele negre, cu tocul cui, îi îmbracă gleznele,
iar paltonul negru i se opreşte la un centimetru de ele.
Părul lung, de culoarea coniacului, i se zburleşte ca o coamă de leu;
schiţează un zâmbet în colţul buzelor, iar ochii ei albaştri se opresc în ochii lui negri.
- Îmi eşti dator cu o explicaţie...
- Să mergem la un ceai...
Din ochii ei încep să curgă lacrimi; plânge ca un copil;
El îi întinde o batistă; ea îi dă peste mână, îngropându-şi faţa în palme.
Priviri mirate se îndreaptă spre ea de la mesele vecine,
în vreme ce din stradă se aud ritmuri de acordeon...
- Să rămânem măcar amici, spune fata...
- Nimic nu mai poate fi ca înainte...
Ajung amândoi la ieşire.
Ea pleacă spre sud-est, iar el se îndreaptă spre nord-vest.
Deşi s-au mai întâlnit la Luvru, de nenumărate ori,
nu şi-au mai vorbit niciodată...