câteva păsări zboară grăbite...,
iar picăturile de ploaie îşi fac simţită prezenţa.
Spre sud-est se naşte un curcubeu, dar e aşa de departe...
Cam asta fu azi...
joi, 9 decembrie 2010
Capricii...
Soarele stă să apună...,
câteva păsări zboară grăbite...,
iar picăturile de ploaie îşi fac simţită prezenţa.
Spre sud-est se naşte un curcubeu, dar e aşa de departe...
Cam asta fu azi...
câteva păsări zboară grăbite...,
iar picăturile de ploaie îşi fac simţită prezenţa.
Spre sud-est se naşte un curcubeu, dar e aşa de departe...
Cam asta fu azi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Azi. La mine fu soare, iesir cu prietenele, discutii, rasete, cadouri, bilete la teatru. Nu-i frumos? Mult mai bine de cat la tine cu toata maretia aceea de apus.
RăspundețiȘtergere..tot ce e frumos se află prea departe...
RăspundețiȘtergereImportant e ca se naste, oricat de departe ar fi!:)
RăspundețiȘtergereLumina calda..ce inunda..:)
RăspundețiȘtergereSeptembrie are dreptate. Apusul asta ar fi meritat, totusi, o poveste...
RăspundețiȘtergere...
RăspundețiȘtergereCe cald este afară!
Şi cât de ciudat poate fi cerul...; într-o parte bate spre un negru turbat, iar în cealaltă este un amalgam de albastru şi galben...
Sunt teribil de multe zile de când nu m-am mai uitat la un apus de soare de acolo de unde îmi place: de la nivelul apei; sunt la fel de multe zile de când sufăr de un capriciu: nu vreau să mai apăs declanşatorul; poate că plânsetul valurilor, scoicile cât unghia, doi-trei pescăruţi ameţiţi şi orice altceva...îmi vor alunga nepăsarea; fermoarul genţii s-a înţepenit; nu-i bai! Aplic un principiu simplu: îl rup! Cobor pe scoici până aproape de apă, alunec şi mă uit cum apa îmi trece de glezne; nu-i bai! Soarele mă aşteaptă...Câteva picături mi se opresc pe frunte...Mă uit spre cer şi văd cum o ploaie domoală se căsătoreşte cu apusul de soare; o căsătorie efemeră într-un decembrie devenit deja capricios, când aproape poate părea mult mai departe, iar o lume întreagă şi-a pierdut zâmbetul...
Las apusul în grija valurilor şi privesc spre sud-est la curcubeul ce monopolizează cerul şi devenit naşul unei căsătorii efemere
...
la noi ninge... :D
RăspundețiȘtergereiara...
Ei, asa mai vii de-acasa!
RăspundețiȘtergereCele doua foto sunt ultimele urme superbe ale acestei zile calde si minunate de care ne despartim cu un oftat...
RăspundețiȘtergereACUM e ploaie la mine...
RăspundețiȘtergereSuperb! Ambele sunt superbe!
RăspundețiȘtergere2 foto superbe, parca sunt acolo...
RăspundețiȘtergere... am o-bo-sit căutând acel curcubeu! Mă pot întoarce la al meu? (e tot pe sud-est)
RăspundețiȘtergereÎncântată să-l reîntâlnesc, în fotografie, pe acel Cătălin al apusurilor superbe! Încântată să-l aflu şi pe acest Cătălin dispus de a sta la ... "poveşti"!