Într-un sat de pescari...

   

 Într-un sat de pescari

Câteva fulgere sărută marea, în depărtare, iar vântul le mângâie feţele tinerilor.
Doi visători merg prin nisip, până când granulele le invadează încălţămintea.
Îşi desfac mocasinii, îi leagă şi îi aruncă pe umeri...
- Nu mai pot!
- Suntem la 200 de m de mare...
- Nu mai pot!
Începe să plouă...; el îşi bagă antebraţul între picioarele ei, fixând-o pe umărul drept.
Ea nu spune nimic...; rochia albă i s-a lipit de corp,
iar părul blond îi atârnă până aproape de nisip...
El ajunge pe malul mării, cu prizoniera pe umăr, şi merge înainte până când un val îl loveşte în piept.
- Am nisip în păr şi îmi este frig...; să ne întoarcem în satul de pescari...
- Păcat!...; cele mai recomandate plimbări sunt cele de după ploaie...