joi, 2 decembrie 2010

Momentul...



 
 Ennio Moricone - Le vent

Viaţa nu are rost fără muzică...
Îl invidiez pe omul cu bagheta...
A dirijat cântecul lui Moricone numai cu ochii închişi...


 

15 comentarii:

  1. e patima, e traire, e insasi viata lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. asa este! viata nu are rost fara muzica!...nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii...

    RăspundețiȘtergere
  3. ..cred că e bagheta magică pe care o tot caut..:)

    RăspundețiȘtergere
  4. P.S....invidia asta...nu o fi cumva admirație?

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi tu ai o baghetă magică care se numeşte Canon :).

    RăspundețiȘtergere
  6. I-auzi ai canon :) ...pai si de ce nu-l faci sa ...cante Lui Dumnezeu?Mergi bre la cursuri de dirijor , ca ai timp , ai bucurie si ai si loc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumos mod de a-mi incepe ziua..."Le vent...le cri.."Cred cu adevarat in terapia prin muzica..

    RăspundețiȘtergere
  8. Vazusem la un moment dat, pe youtube, un baietel de 3 ani, Jonathan, foarte talentat in ale baghetei.

    RăspundețiȘtergere
  9. eh, cand faci cu pasiune...nu trebuie sa vezi, e suficient sa simti...

    RăspundețiȘtergere
  10. DA,Costea are dreptate! Si daca mai condimentezi poza si cu un pic de Ennio Moricone...

    RăspundețiȘtergere
  11. Inchide ochii, concentreaza-te, tine bagheta cu gandul .... si tu poti ... desigur, odata cu el, cand melodia curge!

    RăspundețiȘtergere
  12. Si eu ii invidiez pe cei care-si asculta cantecul din suflet si il urmeaza!

    RăspundețiȘtergere