Merg pe stradă, iar un puf alb pluteşte prin aer.
Îl prind cu mâna stângă şi îl ţin aşa câteva secunde.
Deschid pumnul, în mers, şi mă uit la el...
Nu vrea să zboare...
Suflu şi îl oblig să-şi caute destinul.
Zâmbesc...
Cândva, în curtea şcolii, pufurilor albe le spuneam noroace...
Băieţi şi fete alergam după cât mai multe pufuri, ca să ne umplem buzunarele cu noroc...
Dar, norocul e hăituit prin lume...poate nici nu mai există...
Însă americanii au certitudinile lor în materie de ghinion:
Ghinionul vine în serii de câte trei...
Sfârşitul seriei de câte trei nu înseamnă sfârşitul ghinionului,
ci începutul altei serii de câte trei...
Totuşi, zâmbiţi...
în România norocul pluteşte prin aer...
trebuie numai să fiţi atenţi...,
iar dacă-l mai şi prindeţi
nu-l suflaţi...
Intr-o zi de marti am avut trei mari realizari si de atunci nu m-am mai plans ca sunt fara noroc.
RăspundețiȘtergereDe puful de papadie trebuie sa ma feresc pentru ca sunt alergica, dar mai caut uneori trfoiul cu patru foi.
draguta postarea!
RăspundețiȘtergereImi amintesc de puf si de noroc,
RăspundețiȘtergereEra asa frumos, era un joc
Eram asa naivi si fericiti,
Dar am uitat de tot sau suntem adormiti.
Frumoase cuvinte, m-au facut sa zambesc cu gandul la copilarie, multumesc. :)
Dincolo de nota cumva nostalgică a postării, se mai poate întâmpla să mai existe ceva noroc şi pe jos, prin bunăvoinţa unor iubitori de animale de companie :P
RăspundețiȘtergereai vrut sa mai gaseasca si altii norocul?
RăspundețiȘtergere@ Miki: dar cel cu cinci foi?
RăspundețiȘtergere@ Marian: bătrână...
@ Ghiocelul: amintiri prăfuite...; cu păcere!
@ MF: nu se poate!În România fiecare cetăţean posesor de animal de companie este purtător de punguţă şi lopăţică şi etc;:) De aia avem cele mai curate trotuare şi spaţii verzi şi suntem invidiaţi de occidentali, care dau năvală în România,licitând în neştire casele pe care le vând Românii...:)
@ smalldot: nu am vrut să-l omor...
Nu de noroc e nevoie in Romania si nici in lume , ci de binecuvantare, norol nu aminteste decat de zeul pagan molok , binecuvantarea doar de Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereDaca invoci norocul, invoci de fapt molokul, daca strii la Dumnezeu , doar El va sta in preajma ta.Din mandrie si din celelalte pacate insa oamenii isi fac drumul in viata dupa capul lor, dupa mintea lor, dupa faptele lor si nu dupa capul Bisericii care este Iisus Hristos.
De ce a dat Dumnezeu porunca sa iubim ... nu puteam iubi decat daca ni se porunceste? Ei bine, nu ... e o porunca pe care o putem indeplini... ne-a dat Dumnezeu usor la examen, un subiect pentru care toti avem firea sa promovam .Sub linie, ,,ca-n puf`` se afla norocul, molokul.
trebuia sa iti pui o dorinta, sa scuipi de trei ori si sa ti-l bagi in san...offf,nimic nu stii :P
RăspundețiȘtergereteoria molok-ului e prima dat când o aud... Şi copil fiind , cu ce foc mai alergam să prindem puful în căuşul palmelor şi ne spuneam o dorinţă scuipam uşor de trei ori peste puf şi apoi îl suflam din palme zicând Dă-ne Doamne nouă noroc! Copil fiind nimeni nu ne-a povestit cele scrise de Daniela...Intre altele poza e superbă, nu ai zice că e pe stradă ci undeva într-un câmp liniştit...
RăspundețiȘtergere,,IDOLUL NOROC
RăspundețiȘtergereAm vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?
Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.
Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "
Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.
Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?
Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.
Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.
Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!
Parintele Cleopa``