101

Opresc să-i fac plinul fierului...
Aleg benzină de 101, ca să fie maşina nervoasă, şi bag furtunul  în rezervor...
Ma uit la ceas şi nimic!
Da, e clar...nu mai au benzină...
Din interior o fată aleargă înspre mine...
O adolescentă căreia vântul îi încurcă părul...
- Aveţi inel?, îmi zice ea
- Este maşina personală, nu am, îi răspund eu...
Şi lipeşte o telecomandă de pompă, iar după câteva secunde
contorul staţiei începe să se mişte...
Mă uit în ochii fetei...
Soarele de dimineaţă îi accentuează culoarea căpruie,
iar pe alocuri îi par pistruiaţi...
Văd un lan de floarea soarelui la o distanţă de 100 m.
- Cum ajung acolo?
- Ocoliţi prin dreapta şi veţi vedea un drum...
- Parchez maşina şi plătesc pe urmă...
- Dacă spuneţi aşa...
Îmi las maşina în parcare; nu e foarte mare...are doar două locuri.
Ajung în lan şi mă pun pe fotografiat...
Pletele în vânt aleargă înspre mine...
Ştiţi, trebuie să plătiţi, că nu putem da drumul la pompă...
Merg şi plătesc, cu cardul, şi stau o veşnicie până îmi iese bonul de la casa de marcat...
Ideea este că azi am văzut trei lanuri de floarea soarelui...
Cel cu staţia de alimentare este cel mai frumos...
Deja i-am pus gând rău...lanului...
Săptămâna viitoare am să mă întorc...
A, nu, nu pentru ochii căprui...
Dar vreau să văd lanul la apusul soarelui...